Luptătoarea de la Râşcani

DSC_4234  Foto de NADEJDA ROSCOVANUO pensionară din Râşcani, supărată pe preşedintele Curţii de Conturi, Serafim Urechean, de câteva zile umblă pe drumuri în încercarea de a afla cât costă o armă

Nina Moisei, în vârstă de 65 de ani din or. Râşcani, a devenit recent cunoscută după ce cazul ei a fost discutat la şedinţa Curţii de Conturi. Femeia a solicitat de la stat o compensaţie în valoare de 1,4 milioane de lei pentru bunurile naţionalizate de sovietici de la părinţii şi bunicii săi deportaţi la 13 iunie 1941 în Siberia.

Pensionara s-a adresat de două ori la o agenţie privată de evaluare a bunurilor, SRL „Triada”. Femeia a indicat în lista obiectelor revendicate peste 130 de unităţi naţionalizate, printre care argintăria şi porţelanul bunicilor, costume, rochii de damă, covoare, păretare şi alte obiecte de zestre. În calitate de probă că părinţii şi bunicii săi au deţinut aceste averi, Nina Cernei a găsit doi martori din s. Pârjota, Râşcani, – pe Vasile Bâlic, în vârstă de 98 de ani, şi pe Efim Ciubotaru, în vârstă de 101 ani. Aceştia au semnat lista cu cele 130 de diverse unităţi, precum că într-adevăr ţin minte că părinţii femeii aveau, printre altele, 180 de farfurii de porţelan chinezesc, 60 de pahare de cristal, 30 de cuţite de argint etc.

Vizitaţi de auditorii Curţii de Conturi, bătrânii însă au spus că ţin minte doar că era o familie înstărită, care avea oi, vaci, moară, pământ şi multe case. Ulterior lista cu bunuri a fost semnată de primarul de Pârjota, Ilie Ţolincă, şi a fost autentificată de notar. Primarul a explicat că a avut loc o confuzie, el nu a semnat lista, ci că cei doi martori există şi fac parte din această localitate. După ce a fost discutat cazul la Curtea de Conturi, şefa Comisiei speciale responsabile de examinarea dosarelor privind achitarea compensaţiilor victimelor represiunilor politice i-a restituit dosarul bătrânei şi a rugat-o să facă o nouă evaluare, conducându-se doar de lista bunurilor enumerate în documentele de arhivă.

Socoteala nu coincidea cu a autorităţilor

Până acum, Nina Cernei n-a văzut niciun ban. E a treia evaluare, se plânge ea. Prima oară a făcut-o neavând documente de arhivă, bazându-se pe ce ştia de la părinţi. A doua oară a găsit documentele de la MAI şi SIS. Acolo sunt indicate imobilele, dar nu şi conţinutul acestora. „Dacă au fost ridicaţi părinţii şi şase copii, e vorba de opt rânduri de haine, trei de costume şi cinci de rochii. Fetele aveau zestre, câte, cel puţin, 20 de prosoape, câte, cel puţin, două covoare. Dacă au fost şapte familii, au avut, cel puţin, şapte căruţe, cel puţin, 14 cai. În documentul de la SIS se menţionează următoarele bunuri: oloiniţă, fermă, cramă, dar ce era în aceste case nu este indicat. Cum să estimezi valoarea acestor bunuri? Bunicul avea 130 de hectare, n-a luat cu el niciun boţ de pământ, iar acum statul mă poartă pe drumuri din cauza că nu ştiu ce şi cum să indic în listă”, se revoltă femeia.

„N-au crezut ca aveau argint, vor crede că aveau arme…”

Supărată pe autorităţi, supărată pe auditorii de la Curtea de Conturi pensionara a mai citit o dată cu atenţie documentul de la SIS. În el scrie negru pe alb că Tudor Mandalac, bunelul său, fost primar de Pârjota, membru al Partidului Liberal, avea în posesie între 25–30 de arme, pe care le-ar fi împărţit unui grup de oameni cu care au opus rezistenţă la venirea sovieticilor la Podul Roşu, de lângă s. Pârjota. Pentru aceste acţiuni Tudor Mandalac a fost împuşcat de bolşevici în or. Ivdel, regiunea Sverdlovk, în martie 1942. „Mi-au zis să indic doar averea care figurează în documentele de la SIS. Voi indica aceste 30 de arme! N-au crezut că bunelul avea linguri de argint şi farfurii de porţelan, n-au vrut să recunoască că avea prosoape şi covoare, nu vor putea să conteste că avea în posesie arme! Scrie negru pe alb în acest document. Domnul Urechean a râs batjocoritor la şedinţă că unde în acele timpuri oamenii aveau linguri de argint. Aveau! Din acele timpuri ni se trag cele mai frumoase maniere. Bunelul a făcut studii la Iaşi, avea cramă, ferme, nu mânca din hârdaie”, ne-a spus lăcrimând bătrâna.

„Cât costă o armă?”

Nina Cernei deja a făcut cel de-al treilea raport de evaluare a averii naţionalizate. De această dată a ales o instituţie de stat şi anume, Camera de Comerţ şi Industrie din Bălţi. La solicitarea bătrânei de a evalua şi preţul armelor, funcţionarii de acolo au refuzat. Pentru raportul de evaluare femeia a achitat 1990 de lei. Cuprinde doar unităţile enumerate în actul SIS. Valoarea minimă a bunurilor a fost estimată la 1, 3 milioane de lei. Bătrâna a mai telefonat la magazinul „Cartuş” din capitală. „I-am întrebat cine ar putea să-mi dea un certificat, cât costă o armă. Mi-a spus că nu ştiu. L-am întrebat pe vânzător, cât costă măcar o armă de vânătoare simplă, mi-a spus că peste 6000 de lei. După-masă, o să revin să vorbesc cu şeful”, ne-a spus femeia. Până una-alta, a pregătit şi o cerere pentru a o adresa Ministerului Apărării cu rugămintea de a i se oferi un certificat în care să fie specificat cam cât costă o armă. Va merge cu el în instanţă.

Pârjota va compărea în instanţă

După trei ani în care a tot fost purtată pe drumuri, Nina Cernei urmează să se adreseze în instanţa de judecată. Trebuie să demonstreze că bunurile părinţilor şi ale bunicului într-adevăr au fost naţionalizate şi că n-au fost făcute cadou sovieticilor. „Am telefonat jumătate din s. Pârjota. Vor veni oamenii care vor depune mărturii că în casele noastre a fost club, bibliotecă, soviet sătesc. Acolo se făceau întâlniri, dansuri. Noi am rămas pe drumuri”, a mai spus aceasta.

 

The following two tabs change content below.