Lupii ne atacă, apăraţi-vă clopotele!

Scoaterea clopotelor din biserici cu statut de monument fără avizul Ministerului Culturii este ilegală

„Anul 1947, în luna lui august, în satul Negreşti din raionul Străşeni… au apărut nişte lupi care a sfărâmat peste 25 de oameni, copii şi femei… În anul 1947, luna lui noiembrie, ziua 2, s-au dat jos clopotele sfintei biserici din mănăstirea Condriţa despre care se vorbeşte… că le-au dus la patriarhia din Moscova (însemnări de pe coperta trei a Ceaslovului din 1862 donat de către Vladimir Voronin la 6 iunie 2008 Bibliotecii Naţionale).”

1 august 2012, lupii atacă satul Piscăreşti, raionul Rezina, locuitorii spun că nu-şi vor da copiii la şcoală în acest an deoarece le este frică pentru viaţa lor… Deşi regimul Stalin a căzut în 1953 şi URSS a dispărut de circa 20 de ani de pe harta politică a lumii, campania de demontare a clopotelor din bisericile monumente din Republica Moldova continuă.

După ce a fost stopată acţiunea de distrugere a clopotului din Clopotniţa Catedralei „Naşterea Domnului” din Chişinău, în aprilie curent, parohul bisericii „Sf. Averchie” din satul Tudora, raionul Ştefan-Vodă, monument de categorie naţională protejat de stat, inclus cu nr. 349 în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat (secţiunea Zona de Sud), împreună cu consiliul parohial, fără un aviz din partea Ministerului Culturii, a decis, cu de la sine putere, să trimită un clopot din 1905, ce cântărea 365 kg, la returnare la Iaroslavl, Rusia, deoarece „nu suna bine”.

Latâşev recidivează

Şi această acţiune a fost intermediată de Asociaţia „Clopotarul”. Potrivit parohului, care a acceptat să vorbească pentru o altă publicaţie, pe noi doar ne-a ameninţat mojiceşte, după returnare, clopotul va fi mai mic şi va cântări doar 110 kg. „Totul ar fi fost bine şi frumos” în cazul în care acest fapt nu ar fi fost semnalat de către Cozma Şevcenco, nepotul lui Cozma Trifan Şevcenco, cel care a finanţat în 1905 turnarea vechiului clopot.

Nea Cozma a început a bate pe la uşile organelor de drept pentru a recupera clopotul, însă acţiunile sale s-au dovedit a fi zadarnice, pentru că clopotul, din păcate, nu mai este. „A fost dus la o uzină, din el a fost făcut altul”, ne-a comunicat viceministrul Culturii, Gheorghe Postică.

Mojicia şi ameninţările preotului

Ministerul Culturii a expediat o scrisoare către autorităţile raionale şi Primăria Tudora în care a prezentat poziţia sa. În urma intervenţiei organului central al administraţiei de stat responsabil de cultură, în cadrul Primăriei Tudora s-a format o comisie care examinează acest caz despre care nu se mai ştie nimic, iar poliţia şi procuratura au lăsat-o în coadă de peşte, deoarece, potrivit adjunctului procurorului raionului Ştefan-Vodă, Gheorghe Mihăilă, „nu există elementele infracţiunii”.

În momentul în care am solicitat procurorului să ne spună dacă parohul, prin faptul că a acţionat fără avizul Ministerului Culturii, a comis sau nu o ilegalitate, magistratul s-a limitat la cuvintele: „Ordonanţa pe care am emis-o poate fi contestată la un procuror ierarhic superior… de părţile implicate în acest caz nu a fost depusă nicio contestaţie”.

Legea nu funcţionează

„În 90% din cazuri în care Ministerul Culturii abordează problemele privind deteriorarea patrimoniului naţional, primim refuz din partea organelor de drept, invocându-se lipsa elementelor de infracţiune. În cazul dat, legea de ocrotire a monumentelor nu funcţionează. Organele de drept nu îşi exercită atribuţiile”, constată viceministrul Postică.

În timp ce Ministerul Culturii trimite tot felul de demersuri organelor de drept şi celor administrative, Latâşev continuă nestingherit să colecteze „clopote istorice” şi să le expedieze la topit, sau, pur şi simplu, să le vândă, potrivit unor surse care au solicitat anonimatul. „Îmi pare foarte rău, anul trecut am avut o discuţie cu dl Latâşev. Ministerul Culturii l-a preîntâmpinat. Clopotele reprezintă o valoare istorică, ele nu pot fi exportate sau topite. Însă abuzul continuă”, a relevat Postică.

Preoţii nu ştiu sau se prefac

Viceministrul ne-a mai comunicat că „mulţi preoţi nu înţeleg acest lucru sau se fac că nu înţeleg… Este mai uşor să dai la topit un clopot decât să dai nişte bani ca să torni un clopot nou, pentru că trebuie să scoţi din buzunar mult mai mulţi bani”. În opinia înaltului funcţionar, acţiunile preoţilor care dau la topit clopotele istorice nu ar avea scopul doar de a împodobi locaşurile în care oficiază serviciul divin cu clopote noi, care sună mai bine, ci, pur şi simplu, de a le vinde pentru că ele conţin metale preţioase. „Aici mai este o problemă: clopotele istorice sunt dintr-un metal foarte preţios, valoros. Au o compoziţie deosebită. Avem impresia că acest metal din care sunt făcute clopotele vechi este preluat şi dat în altă parte, iar clopotele care sunt aduse acum în Republica Moldova sunt făcute din metal simplu”, susţine profesorul.

Linişte… Cheibaş e ocupat

Am solicitat Mitropoliei Moldovei să-şi expună poziţia în cazul topirii clopotelor istorice, însă reprezentatul acesteia, Vadim Cheibaş, în decursul a două zile a evitat de fiecare dată să răspundă la întrebarea noastră, motivând că este „foarte ocupat”. Nici preşedintele Asociaţiei „Clopotarul”, Denis Latâşev, nu a fost de găsit pentru a ne da un răspuns. Angajaţii Clopotniţei Catedralei „Naşterea Domnului”, la care Latâşev este clopotar, ne-au declarat că acesta ar fi plecat de zile bune în străinătate, însă colegii noştri l-au văzut plimbându-se prin oraş.

Justiţia Ministerului Justiţiei

Nea Cozma Şevcenco, 75 de ani, omul care mai caută clopotul bunicilor săi, fiind purtat de Mitropolia Moldovei pe drumuri, a depus o petiţie la Ministerul Justiţiei „cu privire la lichidarea de urgenţă” a Asociaţiei „Clopotarul”, susţinând că organizaţia respectivă demontează „clopotele istorice” de pe teritoriul Republicii Moldova şi le transportă în Federaţia Rusă, însă, în opinia ministerului de resort, acest fapt este imposibil, deoarece este neîntemeiat în contextul cadrului legislativ naţional.

Cu alte cuvinte, scoaterea din ţară a clopotelor protejate de stat este, pentru Ministerul Justiţiei, în conformitate cu legea, morala şi ordinea publică.

Ce trebuie să facă preoţii

În acelaşi timp, preoţii din cadrul Mitropoliei Moldovei ezită să califice faptele colegilor lor, motivând că nu ştiu despre acest caz nimic. De exemplu, un paroh de la Soroca, Nicolae Robu, un preot respectat în cadrul comunităţii, deşi iniţial ne-a spus că nu ne poate spune nimic despre cazul de la Tudora şi Asociaţia „Clopotarul” pentru că nu ştie nimic, până la urmă, s-a răsuflat: „Păi, aceştia l-au adus singuri şi l-au dat la asociaţie, pentru că sunt cu capul în traistă”.

La aceasta preotul a adăugat: „Eu nu voi duce niciodată un clopot vechi la topit. La noi la biserică este un clopot vechi, este deteriorat şi nu mai sună, am făcut un suport special, l-am pus la loc de cinste ca să vadă toată lumea că strămoşii noştri au fost oameni gospodari, şi-au iubit neamul, ţara, credinţa, locaşul sfânt şi noi am moştenit asta de la ei”. Interesant, câţi dintre preoţii din Republica Moldova gândesc ca părintele Nicolae?

„Campanie vastă de importare a clopotelor”

Deşi se ştie doar de cazul clopotului de la Tudora şi de cel al catedralei Chişinăului, bănuim că acestea nu sunt nişte cazuri izolate, având în vedere că Asociaţia „Clopotarul” desfăşoară o campanie vastă de importare a clopotelor. Într-un afiş publicitar al acestei asociaţii lipit pe pereţii clopotniţei din Chişinău se menţionează: „Clopotele noastre sună în multe biserici şi mănăstiri din Moldova. În ultimii trei ani, au fost importate 180 de clopote pentru cinci mănăstiri şi 18 biserici”. Citind acest anunţ, mă întreb: câte din aceste clopote au fost reciclate din clopotele istorice?

Ilie Gulca