Lumea UBU s-a întâlnit cu splendoarea „Anotimpurilor” la BITEI–2016

Vivaldi si anotimpurile, Targu Mures

Scenă din spectacolul „Vivaldi și Anotimpurile” de Gigi Căciuleanu, Teatrul Național Târgu-Mureș

Festivalul Internațional al Artelor Scenice BITEI–2016, desfășurat în perioada 27 mai – 5 iunie, a reunit trupe din 13 țări. Sloganul „Împreună… doar împreună” este, cred, unul dintre cele mai inspirate din istoria festivalului. Nevoia de solidaritate, de compasiune și simplă empatie umană rezonează profund cu realitatea curentă.

În prima seară de festival, am urmărit spectacolul „UBU rege” în regia lui Slava Sambriș, producție a Teatrului, deja Național, „Eugene Ionesco”. „UBU” e un spectacol-aventură: grandios ca intenție, distribuție, limbaj, demers dramatic. Piesa a fost publicată în 1896 de Alfred Jarry, scriitor și dramaturg francez considerat precursor al curentului suprarealist și al teatrului absurdului. După Beckett, Ionesco și Vișniec, este programatică alegerea trupei lui Petru Vutcărău de a da volum și viziune panoramică mișcării dramaturgice din zona absurdului. După cum spuneam, spectacolul e vast și ambițios ca intenție, cu Gheorghe Pietraru (Domn Ubu), Ala Menșicov (Madam Ubu) și Andrei Sochircă (Regele Poloniei, Țarul Alexei) în rolurile centrale. Slava Sambriș alege să păstreze textul și firul dramatic în versiunea sa originală: Domn și Madam Ubu – oameni mici, vulgari și lacomi – ucid familia regală a Poloniei și deturnează puterea. Unicul supraviețuitor, prințul Blegoslav (Maxim Chiriac) fuge în exil, ca peste un timp să revină, pentru a recăpăta ceea ce îi aparține.

E istoria parvenirii în cea mai urâtă formă – cu vărsări de sânge, represiuni, dictatură și moarte. E o istorie fără suflete curate. Lumea UBU e deformată, scabroasă și nimeni, absolut nimeni, nu poartă în sine lumină. Pentru a da prospețime și a aduce mai aproape piesa de publicul contemporan, se fac aluzii la situația politică actuală din R. Moldova. Dar mai prețioasă ca viziune de autor este integrarea castei birocrate în „sistemul de conducere UBU”. Suita lui Ubu e formată de funcționărași și consilieri care mâzgălesc și împrăștie hârtii, iau decizii la comandă, semnează în neștire condamnări la moarte. Nu au personalitate, nu gândesc, sunt toți de aceeași făcătură, pot fi schimbați oricând și nimeni nu va observa diferența.

Imaginea acestor oameni – care au toate mijloacele să oprească dictatura lui Ubu, dar tremură de frică în fața unui vierme cu pistol în mână – e pentru mine miza acestui spectacol și cea mai validă cheie de percepție. „UBU rege” e despre ei, toți cei care poartă costum, au laptopuri și sunt complici ai distrugerii, în orice context și în orice țară. Dan Melnic, Anatol Guzic, Emilian Creţu, Ştefan Bouroşu, Artiom Perciun, Iulian Bubuioc, Mirabela Butnaru, Kyongsil Weon, Vitalie Laşcu, Gloria Manole, Denis Dimitriu, Iulian Cujbă sunt actorii care creează un remarcabil personaj colectiv. A, da, mai este și presa (Corina Butnaru în rolul reporteriței), nelipsită, dar și ea maculată.

„În spatele ușii”, Teatrul Academic „Voskresennia”, Lvov

O surpriză a acestei ediții a BITEI a fost prezența activă a teatrului din Ucraina cu producții ale Laboratorului de Teatru Independent din Cernăuți și ale Teatrului Academic „Voskresennia” din Lvov. „În spatele ușii” e piesa autorului german Wolfgang Borchert, scrisă dintr-o suflare în 1946, după ce autorul a revenit de pe front. Subtitlul textului este: „O piesă pe care niciun teatru nu vrea s-o joace și niciun om nu vrea s-o vadă”. Totuși istoria a fost mai generoasă cu Borchert, fiindcă textul lui despre un soldat întors de la război spre nicăieri, a fost montat în repetate rânduri. Versiunea Teatrului „Voskresennia” din Lvov a fost prezentată la BITEI. Spectacolul a avut premiera în 2015, într-un context relevant – conflictul ruso-ucrainean, luptele din zonele separatiste din sudul Ucrainei.

Se știe că Lvovul s-a aflat în avangarda evenimentelor din Ucraina. Foarte mulți tineri au plecat voluntar să lupte la Donețk și Donbass. În vara anului 2015, orașul trăia acut aceste plecări. Puncte de colectare de fonduri, corturi militare și veterani răniți făceau parte din peisajul urban al Lvovului (am vizitat orașul vara trecută, am văzut cu ochii mei semnele distincte ale războiului). Iar spectacolul „În spatele ușii” trebuie interpretat ca o ripostă la tragedia războiului, dar mai ales ca o încercare de a găsi răspuns la întrebarea: „Ce facem cu acești oameni acum? Mai avem nevoie de ei?”. Producția e montată de regizorul și directorul teatrului „Voskresennia”, Iaroslav Fedorișin, iar scenografia e semnată de artista Alla Fedorișin.

„Vivaldi şi anotimpurile”, Teatrul Național din Târgu-Mureş

A fost magic, ca și când devenisem din nou copil și ajunsesem pentru prima oară la teatru. Și ceea ce vedeam îmi părea nou, spectaculos, imprevizibil, straniu și neașteptat de plăcut. Scenariul, regia şi coregrafia spectacolului „Vivaldi și anotimpurile” îi aparțin lui Gigi Căciuleanu, spectacolul a fost realizat după o idee a lui Dan Mastacan. Coregraf, balerin şi profesor de talie internaţională, Gigi Căciuleanu este director artistic al Baletului Naţional din Chile din 2001. Îşi împarte activitatea de creaţie coregrafică între Compania sa din Paris, Baletul Naţional Chilian şi mai are colaborări cu diverse teatre din România.

DansActorii (o denumire potrivită pentru interpreții cu aptitudini de dansatori și de actori) din compania „Liviu Rebreanu” a Teatrului Național din Târgu-Mureș se „joacă” cu muzica lui Vivaldi, o reinventează și îi readuc splendoarea. Această capodoperă arhicunoscută a lui Vivaldi, încărcată pe toate telefoanele mobile și trivializată până la saturație, respiră din nou. Sunt 27 de artiști antrenați în spectacol, iar numărul impar este simbolic pentru această surprinzătoare pledoarie pentru dragoste. Cei 27 de dansActori creează zeci de povești de iubire, separate sau interpuse.

Este un spectacol-fluviu, fiecare cuplu își prezintă istoria sa, care curge în marea avalanșă de emoții. Ar trebui văzut de cel puțin 13 ori pentru a prinde fiecare fir. Deoarece fiecare fir al poveștii este pedant construit, iar disciplina scenică este uimitoare. De câtă precizie, punctualitate și concentrare e nevoie pentru a construi fiecare scenă, pentru a le face să curgă atât de lin și firesc! E un spectacol imposibil de făcut fără armonie între membrii trupei. Fiecare rol are identitate, coloană vertebrală. Diversitatea umană și nevoia omniprezentă de dragoste este celebrată cu candoare și autenticitate. Care mai ferm, care mai stângaci, care mai pașnic, care mai agresiv, care mai senzual, care mai inocent – fiecare personaj luptă pentru dreptul de a iubi. Detaliile și ansamblul sunt ambele atât de fascinante, încât vrei mereu să apeși pe pauză, să ai mai mult timp pentru a recepta acțiunea, referințele.
Dar teatrul nu poate fi pus pe pauză, asta-i toată șmecheria.

Constanța Popa

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)