Lumea esenţializată a Mariei Saca-Răcilă

MIRCEA-V.-CIOBANU

Adevăratul artist e modest prin definiţie, indiferent la succesul public. Afirmată convingător în arta plastică din Republica Moldova acum o jumătate de secol, Maria Saca-Răcilă, artist cu personalitate distinctă, unul din numele de referinţă, îşi prezintă prima expoziţie personală abia în iulie 2016!

Surpriza absolută a vernisajului de la Muzeul de Arte, a fost dubla ipostază în care s-a produs autoarea: cea de creator de goblenuri, şi cea de pictor, pânzele în ulei fiind revelaţia expoziţiei. Eram intrigat şi circumspect: odată ce artista a atins culmile unei arte în care e foarte sigură de sine, merita oare riscul unui experiment cu impact imprevizibil?

A meritat. În primul rând, pentru că artistul autentic e în permanentă căutare. În al doilea rând, o derivată picturală din arta decorativă e relevantă fundamental. Experienţa tapiseriei ar putea fi utilă oricărui pictor. Am reţinut remarca lui Ghenadie Jalobă, care observase un fel aparte al protagonistei de a pune pe pânză vopseaua în ulei (material greu, cum s-a exprimat el) de o manieră care îi conferă lejeritate şi transparenţă.

Pentru a reconstitui liantul dintre aceste genuri – în cazul particular al protagonistei – ar trebui să revenim mai întâi la prima ei dragoste: arta covorului şi a goblenului. Or, artistul popular nu copia natura, ci se inspira din ea. Sau, mai radical: îi dădea replica estetică. O esenţializa. Dovadă e calea de la stâlpii de poartă ai arhitecturii vernaculare la coloanele şi cocoşii lui Brâncuşi. Nicio altă ramificaţie a artei plastice nu are atâtea elemente abstracte, de forme primordiale, precum arta decorativă. Ornamentele prezintă cel mai adesea motive şi modele arhetipale. Când lumea e redusă la forme geometrice pure, compoziţii şi ritmuri pur-artistice, putem vorbi de timpurile mitice ale începuturilor. La intersecţia urzelii cu bătaia, de pe spaţiul de lucru al războiul de ţesut, se produc lucruri miraculoase. Deopotrivă simple, familiale, dar şi sacre, simbolice.

Arta modernă se inspiră din modelele arhetipale (spre deosebire de – ziceam cu alt prilej – romantism, care valorifică folclorul vizibil, accesibil, frumos şi de suprafaţă). În acest sens, nimic de mirare în pictura Mariei Saca-Răcilă, care se pliază perfect pe modelul cunoscut şi aplicat de pictoriţă în lucrările numite, cu oarecare timiditate, „decorative”.

Or, lucrările ei în ulei sunt moderne până în grundul lor şi nu-s numai derivate, ci şi asortate armonic cu cele confecţionate din lâna mioritică. Mai întâi, remarcăm aici detaşarea ironică şi asimilarea unei viziuni popular-arhetipale, în maniera lui Vasile Vasilache, dacă vreţi. Subiectul unei picturi naive (în genul lui „A fost odată…”) arată perfect pe o tapiserie modernă. Pe contrasens, o pictură inspirată din acelaşi dulce curent naiv îi este şi ripostă. Vedeţi, de exemplu, sublima „Pasăre cu pradă” (mi se păruse o replică la Peştele lui Brâncuşi), lucrarea care a servit drept afiş pentru expoziţie.

Dar modelele arhetipale se realizează mai ales în picturile/ tapiseriile nonfigurative, comparabile, ca grad de abstractizare, poate doar cu muzica. Modernismul operelor Mariei Saca-Răcilă este organic, nu programat. Titlurile sunt şi ele din registrul arhetipurilor artei plastice: „Peisaj” (în câteva versiuni, nişte câmpuri van-goghiene, dar în cromatica pastelată a goblenului, reduse la jocurile plastice, de linii şi culori); „Peisaj rustic” (o superbă compoziţie, amintindu-mi deopotrivă de expresionişti, de Van Gogh, de Grecu sau de Sârbu, dar şi de pictura naivă); „Natură statică cu vas albastru”; „Gavanoase”, „Vas cu flori” ş.a. Ca să nu mai vorbesc de replicile, adevărat timide ca dimensiuni, dar explicite, la pătratele suprematiste ale lui Malevici.

Unele picturi anunţă stări primordiale (ca în muzică), d.ex., „Linişte”, altele construiesc parabole: „Pământul – Cutia Pandorei” sau naraţiuni dramatice („Zbor frânt”, „Baladă ciobănească” – ultimele două din genul tapiseriei). O singură lucrare („Motive tradiţionale”, dacă nu mă înşală memoria) este inspirată direct din tapiseriile proprii (chiar le reproduce). Dar derivate din această artă arhaică şi modernă sunt toate picturile, fără excepţii. Sau, ca să spun altfel: înainte de a fi pictate, ele sunt trecute prin filtrul optic şi compoziţional al unei ţesătoare, sunt esenţializate cu ajutorul artei covorului şi goblenului.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)