Logica evoluției

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Există oameni care cred că unele procese istorice sunt ireversibile. Că un popor nu se poate abate de la calea pe care a luat-o. Că, odată ce s-a pornit, nimic nu-l mai poate opri. Că, în ciuda unor piedici, abateri și ezitări de moment, acesta va parcurge, mai devreme sau mai târziu, drumul predestinat.

Printre susținătorii acestui punct de vedere nu-l vom găsi numai pe optimistul cetățean de rând, care vede întotdeauna luminița obligatorie de la capătul tunelului, ci și pe savantul sau intelectualul de un anume tip, care pretinde că intuiește o finalitate pozitivă și, în general, un progres inevitabil în mersul popoarelor din prezent înspre viitor. Deși realitățile de azi și de ieri îi contrazic mereu, „optimiștii” nu se prea lasă bătuți, cel mult decalează (de regulă, cu câteva decenii – un interval vag, dar suficient ca să se convingă în primul rând pe ei înșiși) termenul la care se va produce „marele salt înainte”.

Nici noi nu ducem lipsă aici de inși care predică fatalismul istoric. De pildă, unii nu se îndoiesc de viitorul european al țării. Și ne încredințează că tot ce se întâmplă, în prezent, cu RM-ul acesta al nostru nu ne poate periclita, ci doar amâna procesul de integrare europeană. Naivi sau rău-intenționați, sinceri sau plătiți ca să pară sinceri, contează mai puțin, acești oameni nu ne pot face acum un bine, chiar dacă, strict ipotetic, ar avea dreptate. De ce? Deoarece acreditează ideea că guvernarea, cu toate prostiile pe care le face, nu are cum să ne fure (blocheze, întârzie la nesfârșit etc.) „destinul”. Mai mult, chiar dacă ar avea asemenea intenții, nu le-ar putea realiza: la urma urmei, la putere sunt oameni by default „pragmatici”, care înțeleg foarte bine că, în afara UE, RM nu are sorți de izbândă ca stat. Așa că, frați pesimiști, lăsați scepticismul la o parte și mai răbdați puțin! Întrucât totul va fi bine, mai exact, nu are cum să nu fie bine!

Pornind de la o premisă aparent „beton” (orice am face, o facem „în drum spre Europa”, chiar dacă nu ne-o dorim cu adevărat), „optimiștii” ne adorm, volens nolens, vigilența și ne îndeamnă, indirect, să fim mai îngăduitori cu mai marii zilei, dar mai ales cu „slăbiciunile” și cu „erorile” acestora, atât de „firești” la etapa istorică pe care o trăim acum.

Bineînțeles că acest mod de a judeca lucrurile, care convine de minune guvernării actuale, e unul fals. Dar scopul meu nu este de a demonstra că deducția „optimiștilor” pornește de la o premisă falsă (e destul să analizăm trecutul recent al unor țări din Orientul Apropiat ca să înțelegem cum istoria o poate lua razna și timpul – îndărăt), ci că e periculoasă pentru noi chiar și în cazul în care ar fi adevărată. Mai simplu: chiar dacă am fi siguri, dată fiind „logica evoluției”, că guvernarea Plahotniuc va fi încă un pas spre Europa, aceasta nu înseamnă că trebuie să-i acceptăm, dar mai cu seamă să-i iertăm toate păcatele. Deja are câteva. Capitale.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)