Lipsirea de imunitate a lui Voronin se amână

LEGISLATIV // Demersul Procuraturii Generale de ridicare a imunităţii lui Vladimir Voronin ridică mai multe semne de întrebare
Comisia parlamentară juridică pentru numiri şi imunităţi, care ar fi trebuit ieri să ia decizia privind retragerea imunităţii deputaţilor comunişti Vladimir Voronin şi Anatolie Popuşoi, a decis să amâne examinarea acestei chestiuni pentru două zile.

Motivul: problemele prezentate de Procuratura Generală sunt insuficiente. De altfel, demersul Procuraturii Generale (PG) de ridicare a imunităţii lui Vladimir Voronin ridică mai multe semne de întrebare. De ce PG a venit abia acum cu această solicitare şi de ce a decis pornirea urmăririi penale pe numele fostului preşedinte abia pe 18 septembrie? De câte imunităţi se bucură Vladimir Voronin? Cât de serioase sunt argumentele PG pentru retragerea imunităţii liderului PCRM? Răspunsurile la aceste întrebări sunt multiple.

Potrivit majorităţii juriştilor şi experţilor în drept constituţional, Vladimir Voronin are o singură imunitate, cea de deputat. Cât priveşte imunitatea de membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europeni (APCE), această imunitate nu există, susţine doctorul în drept constituţional Nicolae Osmochescu. „Voronin nu e deputat european. Nu există noţiunea de deputat al APCE. Imunitatea pe care i-o oferă calitatea de membru al APCE nu se răsfrânge asupra R. Moldova. Această imunitate îi oferă anumite privilegii diplomatice posesorului, dar doar în cadrul şedinţelor APCE”, explică Osmochescu.

Juristul Vlad Gribincea susţine însă că numărul de imunităţi de care se bucură Voronin depinde de modul în care interpretăm o hotărâre a Curţii Constituţionale din 1999. Acea hotărâre a Curţii se referă la imunitatea deputaţilor şi spune că, în timp ce deputatul şi-a exprimat opiniile în exercitarea mandatului, imunitatea pentru opiniile sale nu se termină odată cu mandatul, ci continuă.

Vladimir Voronin este acuzat acum pentru nişte acţiuni pe care le-ar fi făcut pe când era preşedinte. Rămâne de văzut cum va interpreta acum CC hotărârea sa din 1999. Dacă Curtea va decide că aceeaşi regulă se aplică şi acţiunilor preşedintelui, apoi, pe lângă imunitatea parlamentară, deputaţii vor trebui să-i retragă lui Voronin şi imunitatea de preşedinte. Lucru care se face nu cu 51 de voturi, ci cu 2/3.

De câte imunităţi se bucură Vladimir Voronin?

Dar nici asta nu e totul. După dizolvarea Parlamentului, odată cu începerea campaniei electorale, Voronin obţine o nouă imunitate, cea de candidat (asta dacă liderul PCRM va candida pentru alegerile din noiembrie – n.r.). Referindu-se la această imunitate, juristul Vlad Gribincea susţine că ea poate fi retrasă doar cu acordul Comisiei Electorale Centrale.

După alegerile anticipate, dacă ajunge din nou în Parlament, Vladimir Voronin obţine o nouă imunitate parlamentară. Asta însă nu-l salvează, crede Osmochescu. „Hotărârea adoptată acum de Parlament se va răsfrânge şi asupra viitoarei imunităţi de deputat. Adică, dacă acum se va decide retragerea imunităţii lui Voronin pentru acest caz, noua imunitate nu îi va oferi acoperire pentru cazul dat. Hotărârea Parlamentului de retragere a imunităţii îşi pierde puterea doar în momentul încetării urmăririi penale sau a achitării definitive a deputatului”, mai spune doctorul în drept constituţional.

Există temei pentru retragerea imunităţii lui Voronin?

Şi la această întrebare părerile experţilor sunt împărţite. Nicolae Osmochescu consideră că argumentele PG pot fi combătute cu uşurinţă. „Voronin este acuzat că nu a convocat Consiliul Suprem de Securitate (CSS). Este undeva stipulat în Constituţie când se convoacă CSS? Nu este. Da ce e CSS? Este o instituţie cunsultativă, fără drept de a decide. Eu nu văd logica de a acuza preşedintele pentru că nu a convocat CSS”, susţine Osmochescu.

Un alt doctor în drept, Constantin Lazăr, fost membru al CSS, afirmă că CSS trebuia convocat pe 6 aprilie 2009 chiar dacă e un organ consultativ. „Din această instituţie face parte SIS-ul care în virtutea funcţiilor sale trebuie să ştie ce urmează să se întâmple în următoarele zile. Dacă SIS-ul venea cu un raport în cadrul CSS şi vorbea despre posibilele pericole, puteau fi luate unele măsuri de prevenire. Voronin nu a încercat să prevină evenimentele din 7 aprilie, deşi avea toate pârghiile”, spune Lazăr.

Vinovăţia trebuie demonstrată

Juristul Vitalie Nagacevschi este sceptic şi în ceea ce priveşte acuzaţia adusă de PG lui Voronin pentru ordinul pe care acesta l-a dat de sistare a legăturii telefonice mobile în perimetrul clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei. „Trebuie demonstrat faptul că, în urma ordinului dat de Voronin, au fost cauzate prejudicii care intră sub incidenţa Codului Penal”, spune Nagacevschi, precizând că, din informaţiile de care dispune el, ex-preşedintele mai degrabă şi-a depăşit atribuţiile de serviciu pe 7 aprilie decât a comis neglijenţă în serviciu (un alt capăt de acuzare înaintat de PG – n.r.).

Juristul Teo Cârnaţ este sigur însă că Voronin poartă răspundere pentru cele întâmplate pe 6-7 aprilie. „După acele evenimente, Voronin a declarat pentru presa din Federaţia Rusă că a lăsat pentru o zi cele două clădiri în mâinile protestatarilor, pentru a se simţi învingători. Cine i-a dat însă lui acest drept? Cele două clădiri nu-i aparţineau”, afirmă Cârnaţ.

Şi totuşi, toţi juriştii şi experţii contactaţi de JURNAL afirmă că procuraturii îi va fi foarte complicat să demonstreze vinovăţia lui Vladimir Voronin. „Dacă se dorea pedepsirea fostului preşedinte, puteau fi alese alte învinuiri, în alte cauze. Presa e doldora de cazuri pentru care Voronin putea fi cercetat penal. S-a ales însă un dosar obscur”, opinează Nagacevschi. Părerea lui este împărtăşită şi de ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase.

Imunitatea l-a mai salvat pe fostul preşedinte

Menţionăm în context că este în premieră în R. Moldova când se solicită ridicarea imunităţii unui fost preşedinte. În schimb, se cunosc mai multe cazuri când la solicitare PG parlamentul a dispus ridicarea imunităţii unor deputaţi (Serafim Urechean, Vasile Colţa).

În ceea ce-l priveşte pe Vladimir Voronin, pe parcursul celor opt ani de guvernare comunistă, au existat mai multe încercări de a-l chema în instanţă pe fostul preşedinte pentru defăimare. Niciuna dintre acţiuni însă nu a fost acceptată pe motiv că Voronin se bucura de imunitate. Niciun judecător nu a încercat însă să verifice dacă declaraţiile de defăimare au fost făcute în exercitarea mandatului.

În prezent, la CEDO sunt examinate cel puţin două dosare care îl vizează pe Voronin.

Un alt dosar care se referă la declaraţiile defăimătoare făcute de Voronin se află acum pe rol în instanţele naţionale. Fostul preşedinte a fost acţionat în judecată de actualul şef interimar de stat Mihai Ghimpu pentru acuzaţiile de tentativă de lovitură de stat pe 7 aprilie.

Ce presupune imunitatea?

Noţiunea de imunitate este formată din două elemente: iresponsabilitate şi inviolabilitate. Iresponsabilitatea presupune că persoana care beneficiază de imunitate nu poate fi atrasă la răspundere juridică pentru opiniile şi voturile exprimate pe perioada exercitării mandatului.

Inviolabilitatea indică asupra faptului că persoana care se bucură de imunitate nu poate fi arestată, percheziţionată şi judecată.
Potrivit Constituţiei, deputaţii şi preşedintele se bucură de imunitate doar pentru opiniile şi voturile exprimate în exercitarea mandatului. Legea cu privire la statutul deputatului le oferă acestora însă o imunitate mai largă, pentru orice fel de încălcări.
Experţii consideră că în R. Moldova se face o tratare greşită a noţiunii de imunitate parlamentară şi prezidenţială. Aleşii poporului nu trebuie să se bucure de imunitate atunci când este vorba despre o încălcare de drept comun. În toată lumea deputatul poate fi reţinut, arestat şi judecat pentru infracţiunile comise.

În Marea Britanie imunitatea deputaţilor se resfrânge doar asupra declaraţiilor din Parlament. În unele ţări scandinavice imunitatea în genere nu există. În Italia, ca şi la noi, imunitatea se retrage la solicitare PG.

În multe ţări ale lumii în locul noţiunii de imunitate se utilizează cea de „indemnitate parlamentară”, care îi oferă deputatului protecţie pentru opiniile politice şi voturile exprimate pe parcursul mandatului.

Mariana RAŢĂ