Limba scoasă la Slaveanski Bazar

„Vorbele mari se spun în şoaptă”, spunea Serghei Esenin.

„Govori po-russki!” – ca un tunet au căzut cuvintele domnului (domnului?) Andrei Babenco, hospodar-șef peste domeniile Universităţii Slavone. Alături de alte trei scăfârlii nefericite, a transformat „Universitet”-ul în „Bazar”, drept care studenții vor merge să învețe în toamnă la „Slaveanski Bazar”.

Scânteie răsărită din amorțirea generală, călitul jurnalist Oleg Brega a apucat taurul căzăcesc de coarne, în încercarea-i de a lămuri viitorul unei studente.

Că și rușii noștri (da, ai noștri, căci noi îi hrănim!) dau dovadă de abilităţi bizantine în chestiunile administrative, nu este o noutate. Noutate este – pentru mine cel puțin – dar și părere de rău, faptul că omul nu mai învață cât trăiește, căci, după învățăturile chelarului Andrei Babenco, bătrânețea rusească este incompatibilă cu frumoasa limbă română. Iarăși au fost strivite demnități, dimpreună cu libertăți constituționale. Camera de luat vederi – sfărâmată. Polițiștii – umiliți. Accese furibunde pe holurile unei instituții de învăţământ, cu sechestrări de oameni, combinând Pamplona cu regiunea Calabriei.

Litera constituțională spune, în art. 13 alin. 1, „limbă moldovenească”. Spiritul viu constituțional sugerează că vorbim românește, căci asta rezultă din preambulul Constituției, profesiunea de credință a legiuitorului fiind în favoarea limbii române, căci Independența Republicii Moldova este un rezultat al luptei pentru adevăr, pentru limba română și pentru alfabetul latin. Motiv temeinic, zic eu, să se schimbe inscripția de pe una dintre ușile Universității Slavone, din „Cabinet de limbă moldovenească” în „Casa Limbii Române”.

Deocamdată, constat că singura libertate constituțională a românilor din Republica Moldova, a majoritarilor, este libertatea de a sângera.

Bate-mă, dar ascultă-mă, domnule Babenco!

Tudor PAPUC