Limba nicicacum // Scrisorile lui Buraga

Ieri am discutat despre declaraţia lui Mihai Ghimpu că nu va mai insista ca limba română să fie inclusă în Constituţie. Ce o fi însemnând asta? E o veste bună sau rea? E un semn de înţelepciune gerontologică, spuse Scurtoi. E un semn de moliciune, se obturează ghimpele de la Coloniţa, spuse Cozonac.

Parcă sînteţi nişte… jurnalişti! De unde aţi luat voi că Ghimpu s-a dezis de limba română? Mai degrabă Volga se întoarce înapoi, decât el să se dezică de limba română! Mai degrabă comuniştii s-or dezice de Lenin, decât Ghimpu de limba română! – strigă Caltânăr, fluturându-şi cravata albastră, pătată cu moare de conopidă. (Între timp, din simpatizant aprofundat şi cuprinzător, cvasifantizat al lui Filat, el a devenit blogger zilier antifilatist înverşunat.) Dacă le plăteşti, comuniştii se dezic şi de Stalin, nu numai de Lenin, remarcă, foarte şi foarte tolerant, moş Dumitru. Ghimpu nu a spus că se dezice de limba română, el a spus că nu mai insistă ca „limba română” să fie scrisă în constituţie, să nu fie scrisă acolo nicio limbă! – preciză Caltânăr. Eu nu-s aşa de jurist ca Ghimpu, dar dacă în Constituţie n-o să fie scrisă nicio limbă, mă tem că lumea o să refuze să vorbească, o să tacă toţi. Nici până acum nu prea vorbeau, dar cu o Constituţie în care nu scrie nicio limbă, nu există pericolul să vorbim numai prin semne? – întrebă retoric sanitara Vera, punându-ne, cu toate astea, pe gânduri…
Acuma stau şi mă gândesc poate să numim limba noastră în Constituţie limba nicicum. Altfel cum să ajungem la consens? Cum se numeşte limba voastră? Nicicum. Cum-cum? Nicicacum.

 

Al vostru fenec, comprehen, remitent, Ion Buraga

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga