Lilian Negură: Cum se poate mări eficiența guvernării

După atâţia ani de stagnare, R. Moldova are acum o guvernare democratică. Dar RM nu are nevoie de orice guvernare democratică, ci de o guvernare bună. Un guvern bun în opinia multor este acel guvern care are buni profesionişti. Dar chiar şi cel mai profesionist ministru nu va putea să schimbe lucurile din societate dacă subalternii săi nu vor fi eficienți. Totodată presiunile culturale şi de interes pot fi asupra lui atât de mari încât acest ministru profesionist să fie constrâns să ia decizii „neprofesioniste”.

Aşa s-a întâmplat în multe ţări care au eşuat în tranziţie. De exemplu, în Zimbabwe în 1980 a devenit preşedinte un politician cu viziuni democratice care şi-a făcut studiile la mai multe universităţi, printre care şi Universitatea Oxford – Robert Mugabe. Se părea că el va scoate rapid ţara din mizerie. Din păcate în câţiva ani el a devenit următorul dictator al acestei ţări. Cauza acestei evoluţii nu a fost însă neprofesionalismul său şi nici lipsa de bune intenții, ci faptul că acest politician democrat a fost plasat într-un mediu nedemocrat, iar tentaţia avantajelor obţinute de la sistem a fost mai puternică decât convingerile sale.

Din acest considerent, în opinia mea, prioritatea numărul unu a noii guvernări din R. Moldova nu trebuie să fie numai angajarea unor funcţionari profesionişti, ci mai ales schimbarea în profunzime a sistemului. E vorba de imperativul dezinstalării structurale a unei guvernării corupte şi ineficiente. Acest lucru se poate realiza printr-o modernizare drastică a gestiunii publice.

Iată câteva principii de bază care pot să schimbe esenţial lucrurile.

1. Transparenţa actului decizional.

Noile tehnologii informaţionale permit punerea în practică a unui grad de transparenţă de neimaginat până acum. Internetul şi Intranetul constituie nişte intsrumente care pot face transparent actul decizional al funcţionarilor, ameliorând în acelaşi timp eficienţa activităţii lor. Comunicarea va fi instantanee, în timp real, care va permite ca toată lumea să fie la curent de deciziile luate şi să poată eventual participa direct la ele şi verifica în acelaşi timp corectitudinea şi justeţea lor eliminând structural potenţialul corupţiei.

2. Responsabilizarea funcționarului.

Hipercentralizarea, specifică birocraţiilor totalitare, face ca sistemul să deresponsabilizeze funcţionarul. Aşa se explică de exemplu că pe timpul Germaniei naziste mii de funcţionari nemţi oneşti au executat ordine monstruoase. Responsabilitatea acestor decizii era concentrată în vârful ierarhiei, funcţionarii de rând acţionând ca simpli executori. E nevoie ca fiecare funcţionar să participe la luarea deciziiilor la nivelul de competenţă pe care îl are. Doar aşa el se va responsabiliza şi astfel va cântări de zece ori decizia pe care trebuie să o ia, pentru că în caz de luare a unei decizii proaste va trebui să răspundă. Practica actuală este ca funcţionarul să aştepte ordine de sus şi din acest considerent să nu fie niciodată sancţionat pentru activitatea sa.

3. Evaluarea de jos a muncii funcționarului.

Practica curentă în Moldova este efectuarea unui control de sus în jos : superiorul controlează activitatea subalternilor. Există şi unele instituţii externe de control, dar aceste instituţii fac verificări voluntariste şi ocazionale care de multe ori facilitează corupţia în loc să o înlăture. E nevoie de creat mai degrabă un mecanism de control de alt gen, care să permită înlăturarea abuzului la scara întregului sistem. Şi acest mecanism de control este de jos în sus sau pe orizontală. Clienţii (cetăţenii) trebuie să poată controla activitatea funcţionarului, iar funcţionarul la rândul său trebuie să poată controla activitatea şefului său imediat. În organizațiile publice occidentale aceasta se face prin chestionare distribuite și completate anonim de clienți și subalterni, care sunt prelucrate și prezentate ca date pentru evaluarea activității funcționarului de către comisii speciale constituite din funcționari din alte departamente.

4. Centrarea pe sarcină

Activitatea trebuie organizată în echipe (pe proiecte) şi centrată pe sarcină şi nu pe relaţii. Problema cea mai gravă a gestiunii publice moldoveneşti este faptul că motivaţia de bază a funcţionarului este să se menţină în post sau să avanseze pentru a putea profita de avantajele pe care le poate oferi acest statut. Toată energia, talentul şi cunoştinţele funcţionarului sunt orientate pentru a crea relaţii bune cu persoanele influente din organizaţie care îi vor permite să realizeze acest scop. Cu alte cuvinte, funcţionarul nu este centrat pe sarcină, ci pe relaţia pe care vrea să o dezvolte cu superiorii. Dacă însă mecanismul de promovare va fi obiectivat şi transmis unei instanţe colective, iar controlul activităţii sale va fi efectuat de jos, atunci şi raportul său cu superiorii se va schimba. Acest raport trebuie să fie colegial, ca faţă de un membru al unei echipe, rolul superiorului fiind mai mult de moderator decât de nacialnik comunist. Centrarea pe sarcină şi lucrul în echipă va mări şi implicarea funcţionarului în proiect, mărind astfel şi motivaţia sa. El va fi apreciat nu pentru „cine este” ci pentru „ce face”.

The following two tabs change content below.
Lilian Negură

Lilian Negură

Lilian Negură

Ultimele articole de Lilian Negură (vezi toate)