Liceul Teoretic „Universul” din Sărata Galbenă a devenit şcoală de circumscripţie

Petru Ghenov Foto: Svetlana Corobceanu

Petru Ghenov
Foto: Svetlana Corobceanu

Formula unei şcoli de succes // Din octombrie 2011, Liceul Teoretic „Universul” din Sărata Galbenă a devenit şcoală de circumscripţie

În Republica Moldova sunt o mulţime de şcoli mici, profesorii cărora şi comunităţile săteşti se opun implementării reformei structurale, motivând că elevii se vor confrunta cu probleme de adaptare şi că satele nu ar avea viitor fără şcoală. Ca rezultat, în aceste şcoli, de ani buni, elevii se adună într-o clasă în care profesorii le predau lecţiile simultan. Calitatea studiilor predate în acest mod e pusă la îndoială de mulţi experţi în educaţie.

Liceul din Sărata Galbenă, unde învaţă peste 600 de copii, este una dintre primele şcoli de circumscripţie în care reforma în educaţie s-a realizat cu succes. Liceul este frecventat nu doar de copii din şapte localităţi, ale căror şcoli au fost închise ori transformate în grădiniţe, ci şi de copii din sate în care există şcoli, însă părinţii lor au optat pentru această instituţie de învăţământ, căreia i s-a dus faima de şcoală bună. Formula este simplă, majoritatea profesorilor sunt tineri, instituţia este bine dotată şi înregistrează o reuşită înaltă la învăţătură.

Fiecare al doilea elev este pasionat de fotbal

Potrivit directoarei Anastasia Pascari, în instituţia pe care o conduce, elevii se împart în două categorii, artişti şi fotbalişti. Pe lângă colectivele folclorice, de dans etc., în şcoală sunt opt echipe de fotbal, aproape fiecare al doilea elev practică sportul. „Au fost şi la noi situaţii critice când duceam lipsă de cadre didactice, mulţi profesori atinseseră vârsta pensionară. Am luat legătura cu decanii facultăţilor pedagogice, m-am deplasat la faţa locului şi, timp de un an–doi, am atras tineri specialişti. Acum, în liceul nostru lucrează 11 profesori tineri, cu o experienţă de până la trei ani”, ne spune directoarea.

La începutul carierei sale, a lucrat învăţătoare în şcoala din Sărata Mereşeni. Acum doi ani, această instituție, care avea statut de şcoală mică, a fost transformată în școală primară-grădiniţă. „Nu a fost uşor la început. Mulţi părinţi se opuneau, îi îngrijora faptul cum se vor deplasa copiii lor la liceul nostru şi dacă nu se vor confrunta cu probleme de adaptare. Am organizat o întâlnire cu ei şi, ca rezultat, 73 de elevi din Sărata Mereşeni frecventează astăzi liceul nostru”.

În afară de copiii din această localitate, alți peste 100 de elevi vin la școală cu trei autocare. Încă 30 de copii din Caracui sunt aduşi de părinţi ori vin cu microbuzul. În satul lor există şcoală, dar au optat pentru liceul din Sărata Galbenă.

Primele realizări

Deşi liceul are câteva blocuri, nu dispune de spaţii libere. Are săli de sport, dans, şah, laboratoare etc. Unul dintre liceeni, Artion Moscovici, este campion la şah. A învăţat într-o şcoală mică. Pasiunea pentru şah i-a apărut acum doi ani, după ce a venit la liceu. „În şcoala din Sărata Mereşeni era bine, însă nu aveam condiţiile de aici. Nu ştiam ce e şahul. A fost o revelaţie pentru mine acest joc”, spune tânărul. De asemenea, colegul său, Artiom Caziuc, în doi ani, copilul pasionat de muzică a ajuns membru al fanfarei din sat. „Aici am luat primele lecţii de acordeon. În şcoala unde am învăţat nu aveam instrumente muzicale. Sper să ajung un muzician bun”, spune băiatul.

Copiii rămân alături de familie

Anastasia Pascari, directoarea şcolii Foto: Svetlana Corobceanu

Anastasia Pascari, directoarea şcolii
Foto: Svetlana Corobceanu,

În afară de faptul că este o şcoală de circumscripție, liceul din Sărata Galbenă este școală incluzivă. Petru Ghenov învaţă în clasa a şasea. A mai învăţat la două şcoli. Copilul vede doar 25 la sută. „Am învăţat la o şcoală specială din Bălţi, apoi la o şcoală pentru slabvăzători. Nu mă puteam adapta, părinţii au decis să merg la o instituţie de învăţământ din sat, ca să fiu alături de familie. E cea mai bună alegere”, spune Petru.

Prin intermediul unei fundaţii, băiatul a obţinut un monitor special care măreşte paginile cărţilor. Datorită acestui gest, copilul poate învăţa alături de semenii săi. Spre deosebire de celelalte clase, care se deplasează dintr-o sală în alta, cea în care învaţă Petru rămâne pe loc, monitorul copilului fiind montat pe bancă.

Şcolile mici, fără viitor

Pe moment, o comisie specială investighează câţi copii cu dizabilităţi învaţă în liceu. Potrivit directoarei, sunt 14 elevi care au nevoie de suport special. După ce comisia va da un răspuns, în cadrul proiectului de educaţie incluzivă urmează a fi mobilată o sală pentru relaxare şi ocupaţii pentru aceşti copii.

„Ca orice reformă, cea structurală din învăţământ, nu e populară, dar este necesară. Nu văd viitorul şcolilor mici. Trăim în epoca informaţională, copilul trebuie să aibă parte de condiţii pentru a se dezvolta. Calitatea studiilor în şcolile mici este mai joasă decât în şcolile mari, unde profesorii vin mai bine pregătiţi şi există concurenţă între elevi”, mai spune Anastasia Pascari.

Trecerea la noua formulă de finanţare le-a permis să facă deja unele economii, au cumpărat costume naţionale pentru ansamblul folcloric, iar pe viitor planifică să cumpere tehnică informaţională performantă şi materiale didactice.

The following two tabs change content below.