Libertatea fostului premier Ion Sturza

slide_149313_52598Aproape că nu există referire la Ion Sturza în lipsa etichetelor de fost premier al Republicii Moldova şi promotor al vânzării Rompetrol către KazMunaiGaz. Aproape că nu spun nimic aceste două etichete despre Ion Sturza, scrie adevărul.ro.

Un bărbat impunător de 53 de ani, cu părul albit la tâmple şi pieptănat cu cărare se plimbă preocupat cu mâna stângă în buzunarul pantalonilor de culoare închisă prin curtea fostei fabrici de mobilă ”Libertatea” din Cluj, parţial transformată în ultimele şase luni într-un parc tehnologic. O mână de muncitori încă fac curăţenie în curte. Mai sunt 17-18 ore şi începe evenimentul de inaugurare la care sunt aşteptaţi invitaţi de vază şi din Cluj, şi din Bucureşti. ”Aţi promis că azi va fi gata!”, îi spune cuiva care, după toate aparenţele, este responsabilul lucrărilor. Odată intrat în clădirea administrativă a parcului tehnologic, se uită des pe fereastră. Deasupra Clujului planează o ceaţă rece. Se întreabă dacă mâine dimineaţă vor putea ateriza avioanele. Diwaker Singh (fost CEO Zapp) şi Radu Georgescu (antreprenor în serie), doi oameni de afaceri pe care i-a invitat la un moment dat să facă parte din board-ul elefant.ro, magazinul online pe care îl controlează, urmează să deschidă evenimentul.

Îl însoţesc pe Ion Sturza prin curtea şi clădirile parcului tehnologic şi nu îmi pot reprima gândul că am lângă mine întruchiparea istoriei politice şi economice a României şi Republicii Moldova din ultimele două decenii şi jumătate. Descendent dintr-o familie cu rezonanţă nobiliară, Ion Sturza a pus bazele capitalismului (de stat, ce-i drept) din Republica Moldova, a condus pentru scurt timp guvernul acestei ţări, a fost implicat în construirea şi vânzarea celei mai mari companii antreprenoriale româneşti, Rompetrol, a fost/ este un apropiat al celor mai bogaţi oameni din cele două ţări, i-a cunsocut pe toţi politicienii importanţi de ieri şi de azi, din România, Moldova şi din lumea largă. Din 2009, a făcut o schimbare de viaţă şi carieră, dar despre asta vom vorbi puţin mai târziu.

IT-ul: 30% din total

Elefant.ro, agenţia de optimizare a motoarelor de căutare SEO Monitor şi, acum, Liberty Technology Park Cluj (la a cărui lansare urma să particip a doua zi, pe 5 decembrie, în calitate de moderator) nu sunt doar cele mai noi proiecte ale lui Ion Sturza, ci şi cele mai vizibile. Faptul că toate trei au în comun tehnologia mi se pare un pretext suficient de bun pentru începutul discuţiei, după ce ne aşezăm la o masă rotundă într-una dintre încăperile parcului tehnologic. Sunt curios dacă tehnologia va ocupa o pondere din ce în ce mai mare în portofoliul de investiţii al fondului său, Fribourg Capital (fostul GreenLight Invest). Dincolo de răspunsul precis – ”30% din total” –, lasă de înţeles că mai toate investiţiile sale au sau vor avea ”o componentă inovaţională”. Se referă concret la investiţii din industriile textilă şi minieră (Romaltyn, compania din Baia Mare care extrage aur şi argint din deşeuri miniere). În fond, nici exemplele de la care am pornit nu sunt companii 100% tehnologice: elefant.ro este un retailer iar Liberty Technology Park Cluj – un complex de birouri de clasa A. În acest punct al discuţiei, obiectează hotărât. Parcul ”nu este un proiect de real estate pentru că nu mai pot să fac alte birouri la Cluj.” Sturza insită pe un element care diferenţiază parcul său tehnologic de celelalte proiecte existente: are în centru un accelerator pentru start-up-uri care face legătura între companiile rezidente, mediul academic şi finanţatori. (Interesant este că piaţa de birouri de clasa A din Cluj are cele mai mari preţuri după Bucureşti – 12,5 euro pe metrul pătrat – , conform unui studiu al Cushman & Wakefield şi este singura din România, ne referim la marile oraşe, care a înregistrat o creştere de la an la an. Acest diferenţiator îmi aminteşte un episod de acum un an. Publicasem pentru revista Forbes România, titlul pentru care lucram pe acea vreme, un dosar despre comunitatea de români din Silicon Valley. La scurt timp după apariţie am primit un telefon . ”Poţi să treci pe la noi?”. Era Ion Sturza. M-am dus şi am aflat că se documenta pentru o vizită în Silicon Valley cu scopul de a încheia un parteneriat cu un accelerator de afaceri de acolo – tip de organizaţie, care, în Statele Unite, este considerată apa şi pâinea companiilor aflate la început de drum. A făcut vizita în Vale (îi place să o numească ”misiune”), dar, în cele din urmă, s-a decis să lucreze cu un accelerator local înfiinţat special pentru parcul său – Spherik (o asociere între Banca Transilvania, Universitatea Tehnică şi Universitatea Babeş-Bolyai) pe care îl conduce Andrei Roth, directorul Recognos, o companie de software locală.

Andrei Roth este fiul lui George Roth, cofondator al Recognos şi consul onorific al României la San Francisco, pe care Sturza l-a cunoscut în timpul ”misiunii” din Silicon Valley. Spherik este cel dintâi chiriaş al primilor 5.600 mp ai parcului ce urmează să fie definitivat anul viitor cu o investiţie totală de 25 de milioane de euro. Ceilalţi rezidenţi vor fi companii tehnologice din Cluj – cu unele dintre acestea, Nina Moldovan, directoarea parcului (are background în zona turismului de business) se află în negocieri avansate. Efervescenţa IT-ului la Cluj este un fenomen care ţine de domeniul evidenţei, dacă ne luăm după declaraţia lui Dan Koblicska, directorul companiei de software Nspyre: ”în anii de criză, salariile programatorilor din oraş s-au dublat.”

Ion Sturza şi Dinu Patriciu

Diferenţiatorii sunt, de altfel, aproape obligatorii pentru Ion Sturza atunci când începe sau cumpără o afacere. În urmă cu trei ani, când punea bazele elefant.ro, l-a promovat drept ”un Amazon românesc”, iar când a investit în Bunt Studio, actualul SEO Monitor, Sturza spunea că a cumpărat ”cea mai mare companie de SEO (optimizare a motoarelor de căutare – n. red.) din România”. Şi, în aceeaşi logică, la evenimentul de lansare de a doua zi, proprietarul parcului tehnologic avea să îi spună primarului Emil Boc (a fost un moment în care s-au întâlnit doi foşti premieri) că zona de 20 de hectare în care se află şi Liberty Technology Park Cluj va deveni un fel de ”City al Clujului.”

Preocuparea pentru marketing a preşedintelui Fribourg Capital este unul dintre lucrurile pe care le are în comun cu prietenul său mai vechi, Dinu Patriciu, fostul acţionar majoritar al Rompetrol şi al ziarului în care este publicat acest text. Pe vremea când deţinea Adevărul Holding, Patriciu afirma că toate produsele media au, în esenţă, acelaşi conţinut, brandul fiind singurul element care face diferenţa între ele. Uneori, cu Patriciu are în comun exprimări întregi. ”Silicon Valley este un loc în care se întâlnesc ideile cu capitalul”, declara tot pentru Adevărul Ion Sturza, cu câteva zile înainte de interviul nostru. Dinu Patriciu, într-un editorial pe care l-a scris imediat după dispariţia lui Steve Jobs, îl numea pe părintele Apple un geniu care a ştiut să întâlnească ideile cu capitalul – citatul este aproximativ.

În 2007, când Patriciu a vândut pachetul de control al Rompetrol către KazMunaiGaz (tranzacţie în urma căreia a devenit cel mai bogat român), rolul lui Ion Sturza în negocierile (purtate în limba rusă) cu autorităţile din Kazahtsan, proprietarii cumpărătorului, a fost unul central. Până în 2009, Sturza a fost director general adjunct al grupului petrolier şi, până de curând, a deţinut 20% din Rompetrol Moldova. Imediat ce a primit eticheta de ”artizan al tranzacţiei Rompetrol” care se adăuga unei alta – ”fostul premier al Moldovei”, demnitate pe care a ocupat-o scurt timp în 1999, Sturza a îmbrăcat costumul proprietarului de fond de investiţii ale cărui deţineri depăşesc valoarea de 100 de milioane de euro, şi-a luat cetăţenia română şi s-a mutat cu totul la Bucureşti.

A început un drum nou, pe cont propriu. Noul Sturza are însă legătură cu vechiul Sturza, cel de dinainte de a intra în politica moldovenească. Şi aici nu mă refer la accentul său cu specific (continuă, de exemplu, să pronunţe cuvintele terminate în ”aţi” cu un ”i” surd). La începutul anilor ‘90, Sturza a fost unul dintre întemeietorii capitalismului din Republica Moldova şi a fost un apropiat al familiei Voronin, cea mai bogată din ţara de dincolo de Prut, cel puţin pentru un timp. A devenit acţionar, alături de divizia de investiţii a Băncii Mondiale (IFC) în producătorul de sucuri şi conserve Incon care, la un moment dat, avea 16% din piaţa de suc de mere europeană. Tot în acei ani, a pus bazele/ a condus două dintre cele mai importante bănci comerciale ale Moldovei, MoldInconBank şi FinComBank. Şi mai înainte, absolvent al Facultăţii de Economie din Chişinău, a condus Asociaţia de Comerţ Exterior Moldex al cărei rol era modernizarea industriei de stat a ceea ce pe atunci era Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.

Citeste mai mult: adev.ro/mxj5ob

The following two tabs change content below.