Leonard Tuchilatu la masa soarelui

„Am adormit în apele calde ale cerului acestuia/ neobişnuit de aproape”, se confesează Leonard Tuchilatu în „Sol”, un poem antologic al căruit titlu a fost preluat pentru volumul său de debut, publicat după moartea poetului.

Tinereţea eternă a poeziei

Plecat dintre cei vii la vârsta de doar 24 de ani, Leonard Tuchilatu personifică tinereţea eternă a poeziei şi a chipului poetului neatins de suflul perisabilităţii. Pe 10 noiembrie, în ziua când ar fi împlinit 60 de ani, la Uniunea Scriitorilor din Chişinău au venit foarte mulţi admiratori ai poeziei şi prozei sale, pentru a-l comemora pe cel care a scris „Sol” (1977), „Fata Morgana” (1989), „Rapsodie” (2001).

Preşedintele USM Arcadie Suceveanu îl numeşte pe Leonard Tuchilatu „steaua fulgerată a generaţiei noastre”, un poet sclipitor din categoria morţilor tineri: „Într-o viaţă atât de scurtă el a reuşit să-şi dea proba talentului, a scris poezie şi proză care a marcat mişcarea literară din acea perioadă şi a rămas un nume sonor în literatura noastră”. În context literar basarabean, el este imaginea poetului inovator ce a creat o poezie ieşită din tiparele tradiţionaliste, el a renunţat la rimă şi uneori la ritm, fiind eminamente modern, ca formă şi ca mesaj.

Un spectacol al muririi

„Leonard Tuchilatu face o poezie metafizică, cu simboluri transcendentale. Versurile lui oferă un spectacol al muririi, al disoluţiei materiei, al trecerii în alte dimensiuni”, afirmă Arcadie Suceveanu.

Uimitor de vie, poezia lui Tuchilatu a răsunat în decursul manifestării omagiale, aproape fiecare dintre vorbitori recitând din versurile sale. De asemenea, studenţi la actorie au susţinut un recital tulburător din Leonard Tuchilatu. Deşi a publicat extrem de puţin în timpul vieţii, autorul a produs lucrări care au fost editate după dispariţia sa fizică. Aceste cărţi au fost prezentate în cadrul unei expoziţii a Muzeului de Literatură Română „Mihail Kogălniceanu”.

Din momentul apariţiei cărţii „Sol”, în 1977, Tuchilatu a devenit foarte cunoscut printre tineri. Studenţii de la diferite facultăţi, nu doar de la Litere, ştiau pe dinafară poemele sale, îşi aminteşte poeta Călina Trifan.

Leonard Tuchilatu a devenit o legendă de la debut

„Chiar de la debut Leonard Tuchilatu a devenit o mică legendă. El a scris vers alb, fiind influenţat de existenţialiştii şi expresioniştii europeni, de poeţii români moderni, îi citea pasionat şi pe poeţii beatnici. Din poezia lui răzbate moartea, dar dacă faci o statistică a cuvintelor din textele sale, mai multe sunt legate de lumină, de soare, de viaţă”, a menţionat Călina Trifan.

Despre ultimele luni, deosebit de dramatice, din viaţa lui Leonard Tuchilatu a povestit soţia sa, poeta Marcela Benea, de la care am aflat că fiind înrolat în armată, în 1970, tânărul scriitor s-a îmbolnăvit de glomerulonefrită. Din 1973 el a studiat la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Dar în primăvara anului 1974  boala de rinichi se agravează, rolul rinichilor fiind preluat de dializă.

Operaţia de transplant pe care a suportat-o la mijlocul lunii mai 1975, la Institutul experimental de transplantare a ţesutuirlor şi organelor interne din Moscova, a fost un eşec. A început un nou calvar: lupta cu icterul şi, mai ales, cu septicemia. În consecinţă, rinichiul străin este înlăturat. Spre sfârşitul lunii octombrie, poetul se simţea tot mai rău, iar în seara zilei de 4 noiembrie 1975, în jurul orei 23.00, s-a stins în braţele soţiei, Marcela Benea. E înmormântat pe 8 noiembire, în satul natal Bursuceni, fostul judeţ Bălţi.

La comemorarea lui Leonard Tuchilatu (amintim că el e fratele Leonidei Lari) au mai participat Teo Chiriac, Nicolae Negru, Mihai Iorga, Vasile Căpăţână, care în 2011 i-a editat cartea „101 poeme” la Editura Biodava din Bucureşti. Din această carte alegem, în loc de acord final,  un fragment dintr-un poem fără titlu: „Am stat ieri la masa soarelui, / Scăldată de ape apuse./ Umbra noastră părea magică,/ privită din unghiul lunii./ Străbunii noştri,/ ridicând acoperişul casei lor,/ ne întrebau de umbra pământului./ Fulgerul, adunând gânduri risipite,/ deschidea poarta uitatelor zâmbete,/ aduse de paşii/ primei nopţi de dragoste”.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)