Legenda Dumitru Fusu

dumitru fusu fotoCând arta a început şi la noi să lunece spre show, spre divertisment, spre aşa-zisul entertainment, Dumitru Fusu a rămas pe poziţiile actorului profund, capabil să înţeleagă şi să transmită adevărul, adeseori tragic, al existenţei. Era un model de actor mitic, preluase o ştiinţă rafinată şi vitalistă a transfigurării scenice de la tragedienii greci, învăţase de la Shakespeare lecţia măreţiei, a căutării absolutului, făcând să sune poezia eminesciană și a clasicilor români cu o putere nouă, într-o formulă actualizată. I se spunea omul-orchestră, dar cred că era înainte de toate omul care, singur pe scenă, întrupa himerele, iluziile, nălucirile, sonorităţile transcendente care întregeau un univers al artei pure, maximaliste, nealterate de tot soiul de trend-uri și feedback-uri. Când a simţit că nu mai e recepţionat de urechea înfundată a publicului ce se pretinde modern, a muţit. Brusc, i s-a rupt vocea, artistul primind, resemnat, îmbrăţişările tăcerii. A mai urmărit o vreme lumea doar cu privirea, în ochii săi puteai citi că-i iartă pe toți. Și acum, în a treia zi după ce s-a stins, îl rugăm, cu voce sugrumată, să ne ierte. Pentru că nu l-am ajutat în cea mai grea perioadă a vieţii sale, pentru că nu l-am vizitat pe marele actor suferind, pentru că nu am împărtășit cu el tristeţea de a fi părăsit scena. I-am auzit glasul, într-o secvență video, actorul recita: „În iatacul tău de sus/ dormi, fărâmă de lumină”. Parcă cel dus ne consolează pe noi, cei rămași.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăţia Sa.

Irina Nechit

Dumitru Fusu în lumea stelelor

A plecat în lumea stelelor o stea, Dumitru Fusu (1938–2014), actor, regizor, poet. Când am venit student la Chişinău, mergeam la teatrul unui actor al lui Dumitru, care juca spectacolul „Veacul omului”, regizat în baza unor texte de Shakespeare. Reprezentaţiile aveau loc în fosta clădire a Teatrului pentru Copii, într-o sală de o intimitate… medievală. Odată, când actorul se retrăsese pentru o pauză în culise, i-am lăsat un bileţel în tomul de Shakespeare ce stătea pe un suport în dreapta avanscenei. Peste ani, când deja ne împrietenisem, transfrontalier peste vârste, să zic aşa, Dumitru mă întrebase: „mai ţii minte poemul pe care mi l-ai lăsat?”. Nu-l ţineam minte şi el îmi spunea că „o să-ţi întorc biletul”. Nu era cazul. Era pentru el, şi textul, şi sentimentul de admiraţie a unui student la anul întâi de facultate. Iar acum, la plecarea lui, poate acel textuleţ de tinereţe ar fi cel mai potrivit, şi ca prolog, şi ca epilog la „Veacul omului”. Ce forţă, ce vitalitate, ce tinereţe, ce neogoire artistică avea Dumitru Fusu! Om şi artist de excepţie!

Fie-ţi pulberea stelelor uşoară, Dumitru Fusu.

Leo Butnaru

Dumitru Fusu pozaDumitru Fusu a făcut epocă în teatru

La 14 ianuarie curent, s-a stins din viaţă legendarul actor de teatru şi film Dumitru FUSU, Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului Republicii.

Dumitru Fusu s-a născut la 25 martie 1938 în satul Parcova, raionul Edineţ. A absolvit Şcoala superioară de teatru „Boris Şciukin” din or. Moscova. În perioada anilor 1960-1970 a activat în calitate de actor la Teatrul “Luceafǎrul” din Chişinău, producându-se în spectacolele reprezentative ale acestuia, cum ar fi „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu, „Vicleniile lui Scapin” de J.B. Molière. De asemenea, a jucat roluri de referinţă şi pe scena Teatrului Academic „A.S. Puşkin”, actualul Teatru Naţional „Mihai Eminescu”, în spectacolele „Calcă în străchini şi deştepţii” de N. Ostrovski, „Casa Mare” de Ion Druţă, „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri.

Fondează Teatrul unui Actor şi organizează la Chişinău Festivalul Internaţional de Teatru “One Man Show”. Un actor de vocaţie şi un mare animator al vieții teatrale, a fost aproape, cu suflarea şi gândul, de spectator. Cu spectacolele Teatrului unui Actor a adus numeroase premii internaţionale de la Geneva, Paris, Stockholm, Moscova.

Este regizor la studioul “Moldova-film” în perioada 1979–1984. În cinematografie a debutat ca actor în anul 1961, în filmul “Omul merge după soare” (regizor Mihail Kalik). S-a produs în peliculele cinematografice: „Călătorie în april”, 1962; „Când pleacă cocorii”, 1964; „Gustul pâinii”, 1966; „Nuntă la palat”, 1969; „Zece ierni pe-o vară”, 1969; „Dimitrie Cantemir”, 1973; „Durata zilei”, 1974; „Ce-i trebuie omului”, 1975; „Luceafărul”, 1986 ș.a.

A interpretat roluri de înaltă respiraţie artistică, îmbinând în mod reuşit arta scenică şi jocul inspirat în faţa camerei de luat vederi. A fost membru al Uniunii Cineaştilor şi al Uniunii Teatrale din Moldova.

Şi-a dedicat viaţa scenei, cuvântului rostit şi a trăit cu maximă intensitate orice clipă în perimetrul cultural autohton, promovând cu multă expresivitate valorile literare ale acestuia, devenind adorat şi admirat de marele public. Avea o energie debordantă, un optimism molipsitor, fiind un adept fără echivoc al actului de creaţie de orice gen artistic. A fost extrem de apreciat şi a înscris pagini memorabile în istoria culturii naţionale.

Dumitru Fusu, împreună cu alţi colegi ai săi, a făcut epocă în teatrul nostru, creând legenda Teatrului „Luceafărul”, artistul e o parte a istoriei culturii naţionale.

Fie-i ţărâna uşoară şi Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Ministerul Culturii

A plecat Dumitru Fusu, un actor universal

Uniunea Teatrală din Moldova este profund îndurerată de trecerea în nefiinţă a maestrului Dumitru FUSU, actor de excepţie şi regizor prin excelenţă, şi exprimă sincere condoleanţe familiei.

Om cu suflet mare şi generos, Dumitru FUSU, primul actor universal pe care l-a avut şi îl are Republica Moldova, va rămâne în amintirea noastră drept o personalitate marcantă, care s-a afirmat ca individualitate distinsă în cultura teatrală şi cinematografică naţională. Membru al Uniunii Teatrale, Dumitru FUSU a fost unul dintre fondatorii Teatrului „Luceafărul”, dar şi cel care a înfiinţat un nou gen de teatru în Moldova – „Teatrul unui singur actor”.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Uniunea Teatrală din Moldova