Legaţi de Godot

„Să nu ne vorbim de rău epoca. Ea nu e cu nimic mai nefericită decât cele dinaintea ei. Şi nici de bine să n-o vorbim”, Samuel Beckett.

Teatrul „Eugѐne Ionesco” a lansat la începutul stagiunii 2013–2014 o mult aşteptată producţie a lui Petru Vutcărău. După „Iosif şi amanta sa”, regizorul îşi continuă demersul de a reanima repertoriul ionescian ce a făcut furori în anii ’90, aducând în atenţia publicului o versiune la zi, cu titlul „Improvizându-l pe Godot”, a legendarului spectacol „Aşteptându-l pe Godot” după Samuel Beckett.

La vremea sa, „Godot”-ul jucat la sediul inițial de la Palatul Republicii de către Petru Vutcărău, Mihai Fusu, Andrei Sochircă şi Valentin Todercan era urmărit cu fascinație de avangarda intelectualităţii basarabene. Pe atunci boemi şi înaripaţi, acei spectatori trăiau revelaţia unui stil modern de interpretare, bazat pe tehnicile studiate de actori la şcoala „Şciukin”.

Într-o intervenţie din cadrul colocviului „Principii grotowskiene în contextul teatral al Republicii Moldova” (Chişinău, 2010), Mihai Fusu vorbea despre „ludismul lui Vahtangov şi ritmul commediei dell’arte, elaborarea psihologică a scenelor şi expresionismul dansului butoh” şi despre „corporalitatea sacră şi ritualismul lui Grotowski” integrate conştient sau instinctiv în spectacol. Pe lângă noutatea stilistică, legendarul Godot deschidea teren pentru reflecţii politice, într-o perioadă de fierbere socială. La fel ca Vladimir şi Estragon, acei spectatori aşteptau o schimbare providenţială.

În timpuri noi, a fost nevoie de o viziune proaspătă şi de cei mai tineri exponenţi ai trupei de pe bulevardul Vieru, care să reconstruiască un „Godot” pe înţelesul semenilor lor. Vorbim despre tineri născuţi în anii de colaps ai URSS, care şi-au trăit copilăria într-un deceniu sălbatic, confruntându-se cu consecinţele revoluţiei părinţilor lor. Puţini dintre aceşti tineri au o poziţie politică, şi mai puţini dintre ei văd teatrul ca pe un spaţiu al noutăţii, al descoperirii culturale. În viziunea celor de la „Ionesco”, improvizaţia este soluţia optimă pentru a rezona cu generaţia de azi.

Tensiune şi momente de respiro

Personajele din „Improvizându-l pe Godot” depind unul de altul, se ţin împreună şi se distrug reciproc în această parabolă a rutinei aneantizante. Protagoniştii Ştefan Bouroşu (Estragon), Anatol Guzic (Vladimir), Laurenţiu Vutcărău (Pozzo), Ion Borş (Lucky) au înţeles cât de angoasantă este strânsoarea care îi leagă, dar şi cât de necesară, oferind o prestaţie coordonată şi echilibrată. Partea grea a improvizaţiei a fost asumată de Ştefan Bouroşu şi Anatol Guzic. Ei au interacţionat cu publicul, implicându-l direct în acţiune şi adaptând discursul beckettian la realitatea imediată. Secvenţa în care Gogo şi Didi cerşesc drepturi de la spectatori, pentru a le pune în pălăriile lor găurite, ilustrează perfect soarta oamenilor din Moldova, liberi doar pe hârtie.

Liberi doar pe hârtie

Tensiunea constantă din scenă este filtrată de momente de respiro care degajează spectatorii: intervenţia personajului colectiv Societatea Mondială de Binefacere Paradise (Ana Jereghe, Olesea Sveclă, Ina Colbasiuc), dialogul în care actorii se desprind de personajele lor („Atâta lume a venit să vadă cum lucrăm noi…”). Fiind mai puţin implicat în improvizaţii, cuplul Pozzo/Lucky construieşte registrul grav şi grotesc al piesei. Laurenţiu Vutcărău creează un personaj dur, malefic, opresiv în primul act, amplificând astfel efectul decăderii din actul doi. Dansul lui Lucky, încâlcindu-se în funia de care este legat, provoacă în acelaşi timp milă şi repulsie. Ion Stegărescu îl joacă pe Băiat, mesagerul inocent al lui Godot. Atât de inocent, încât îţi vine să-l ucizi.

Scenografia (Nicolae Andronache) şi costumele (Tatiana Popescu) din „Improvizându-l pe Godot” păstrează, în linii mari, reperele versiunii şciukiniste. Este emoţionant să recunoaştem copacul cu vârf de coloană grecească, clepsidra, maşina de tocat carne, pantofii lui Estragon. După 30 de ani, Lucky poartă aceeaşi valiză, păstrată în depozitul teatrului, aşteptând să fie iarăşi umplută cu nisip. Diferă fundalul scenic şi, probabil, funiile.

Următoarele reprezentaţii ale spectacolului „Improvizându-l pe Godot” se vor juca pe 27, 28 şi 29 septembrie la Teatrul „Eugѐne Ionesco”.

Constanţa Popa

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău