Lecturi estivale: Pe cine citim?

MIRCEA-V.-CIOBANULa un text interogativ (Cine ne citeşte?), găsesc un comentariu pe care l-aş putea intitula: Pe cine citim? Iată ce scrie Xenia (aşa semnează autoarea comentariului): „Sunt şi eu o cititoare pasionată, doar că viaţa mi-a pus priorităţi materiale în faţă (am trei copii!). Am făcut facultatea de litere şi, când ni se dădea lista lecturilor obligatorii, mă bucuram grozav că o bună parte din cele enumerate le citisem deja. M-am oprit să citesc şi recitesc din clasicul literaturii, mai puţin din literatura modernă… Şi mai am un «păcat» mare – îl citesc şi recitesc pe Ion Druţă! Aştept cu mare nerăbdare tot ce curge de sub peniţa lui (vorba vine)… Cu puţinul timp ce-mi mai rămâne pentru lectură, îmi ajunge să revin la textele lui, mai ales că de la o ediţie la alta nu sunt niciodată egale… E un păcat mare, d-le Mircea V. Ciobanu? Ori nu e la modă şi oricine îl citeşte pe Druţă, «nu se poate dezlipi de vatră»? P.S. Dar îmi plac şi revistele literare… şi cele radiofonic-literare… şi varianta internet a scrisului… şi Contrafort…”
Mi se pare că acest comentariu este – să mă ierte Xenia că generalizez – opinia cititorului tipic. Majoritatea celor care citesc sunt absolvenţii filologiei, jurnalisticii, istoriei. În schimb (printre cunoscuţii mei fiind fizicieni şi matematicieni), cei din zone mai îndepărtate au diapazoane de lectură… mai surprinzătoare. Ei nu sunt ghidaţi de curriculum.
Pe de altă parte, curriculumul actual, cu texte recomandate, nu obligatorii, este încăpător şi diversificat, incluzând o paletă largă de curente şi stiluri. Scopul fiind educarea cititorului şi nu predarea literaturii, rămâne ca fiecare să înţeleagă că există genuri, curente şi stiluri diferite, alegându-l pe cel potrivit sensibilităţii proprii.
Deoarece Xenia vine din şcoala sovietică, cu programă obligatorie, alegerea ei ţine de gust, şi gustul ei nu e cel mai rău posibil. În lipsa autorilor români şi a unor autori basarabeni cvasiignoraţi de şcoală (Beşleagă, Vasilache) ori prezenţi cu texte neperformante (Busuioc, Vieru), Druţă era excepţia bună. Textele lui erau nu numai lizibile, ci şi artistice (demonstrând teza că opera de artă nu are altă utilitate decât cea estetică).
E un autor depăşit azi? Bineînţeles. Toţi scriitorii din secolul trecut sunt deja depăşiţi de timp. Azi se scrie altfel. E o tragedie? Nu! E o stare de fapt, firească pentru orice gen de artă. Stilurile se înnoiesc permanent şi e bine să fii în pas cu noul. Druţă scria, de la bun început, într-o manieră uşor vetustă, à la Sadoveanu, cel de la începutul secolului XX. Dar în contextul unei literaturi proletcultiste, lineare, el era excepţia, era artistul. Iar în dramaturgie, jucându-se cu convenţia teatrală, era chiar inovator. Mai ales, după ce fusese interzisă piesa postmodernistă (avant-la-lettre!) a lui Busuioc. De altfel, tot Busuioc este şi cel care îi parodiază (în Hronicul Găinarilor) stilul solemn-baladesc din Povara….
În ultimă instanţă, lui Ion Druţă i se pot reproşa doar două lucruri: conformismul asistat de pactizarea cu foştii săi călăi şi stilul cam vetust azi (inclusiv, caracterul moralizant al discursului). În rest, Druţă, spre deosebire de mulţi veleitari cu carnete de membri ai US, este scriitor. Este artist. Nu aştept cu nerăbdare tot ce iese de sub pana domniei sale (de multă vreme nu ne mai surprinde). Dar nu îi poţi negă talentul. Nu e un păcat să-l citeşti. E păcat însă… dacă te limitezi doar la el. Cei care încep cu Druţă, dar ajung şi în zona „Contrafortului” sunt recuperabili. Eu cunosc o editură modernă, elitistă chiar, care îl editează – azi – şi pe Druţă, şi pe Em. Galaicu-Paun.
Literatura modernă trebuie citită. Nu numai scriitorii rămân uneori în urma trenului literaturii, ci şi cititorii. Spre deosebire de alte domenii, în literatură funcţionează (şi) perspectiva inversă, a ocheanului întors: uneori, pentru a-i înţelege mai bine trecutul, trebuie să-i cunoşti (şi) prezentul. Să-l testezi cu acest prezent.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)