Lecturi de vacanţă cu „Sud-Est cultural”

Revista „Sud-Est cultural” rămâne receptivă la cele mai importante evenimente culturale de actualitate, punându-ne, totodată, în contact cu realităţi şi valori din istoria culturii, a literaturii noastră. Despre festivalul internaţional „Feminismul în teatru”, organizat în mai curent la iniţiativa unui grup de teatru independent în baza Centrului de Arte „Coliseum”, Valentina Tăzlăuanu scrie în editorialul său, „Femei, feminitate, feminism”, din nr. 2, 2011, al revistei: „Paradoxal în raport cu ponderea numerică a femeilor-actriţe în trupele de teatru, care este întotdeauna semnificativă, tonul mişcărilor teatrale este dat, ca şi în alte domenii de altfel, de bărbaţi. Respectiv, şi grila prin care dramele omeneşti sunt înfăţişate în scenă reprezintă în general o marcă a preocupărilor, intereselor, modului lor de a percepe lumea”.

Proaspătul număr al „Sud-Est”-ului mai cuprinde „Adagiile” savuroase ale lui Eugen Lungu, articolul „Constelaţia Poeţi din Basarabia” prin telescop sociologic de Aliona Grati, eseul lui Mircea V. Ciobanu „Istoria obscură a Europei moderne”.

Mircea V. Ciobanu acordă şi un amplu interviu revistei, din care cel puţin un fragment ar cam trebui să ne pună pe jar: „Teme noi pot fi numite: trecutul sovietic; deportările în masă şi, în general, paginile tragice ale istoriei naţionale; istoria recentă, tragicomică; exodul în Occident; traficul de fiinţe umane; narcomania; prostituţia; mediile declasate; underground-ul… Capricios de felul meu însă, vreau să-ţi spun că nu m-a dat gata încă nici o operă la temele date”.

Vladimir Beşleagă îşi continuă jurnalul sincer şi ironic, intitulat „Un deceniu de acumulare, căutări, catastrofe şi… luminări”. De exemplu, ziua de 28 martie 1964 e descrisă de prozator astfel: „Ieri mi-au arătat mutra la televizor. În timpul emisiunii a explodat un proiector: pac! Taman când citeam eu… Am interpretat fenomenul ca pe un semn. Anume: adio, copii! Adio, televiziune! A fost ultima salvă!”.

Emilian Galaicu-Păun publică un fragment din romanul-autoficţiune „Portretul artistului nepereche în chip de mulţime”, aşteptat cu nerăbdare de cititori.

Dintre autorii reuniţi în acest număr al revistei îi mai menţionăm pe Rafael Fanquie, Zaza Burciuladze, Larisa Turea, Marcel Gherman.

Leo Butnaru ne oferă un eseu emoţionat şi elegant despre Gheorghe Vodă, „Omul cu aripi de casă, poetul cu aripi celeste”: „… acest cavaler părea să fie, concomitent, Don Quijote şi Sancho Panza. Avea un pitoresc al său, într-o combinaţie de nobleţe rustică şi fineţe intelectuală. În acea perioadă, Gheorghe Vodă era în graţiile binemeritate ale mai tinerilor săi colegi, care îi apreciau în mod special anumite poeme din volumele „Ploaie fierbinte” (1967) şi „Aripi pentru Manole” (1969), secundul trebuind să se numească, precum îmi spune mai târziu autorul, „Aripi pentru cădere”, titlu care, însă, a fost respins de cenzura editorială, dat fiind că în URSS doar se înălţa, orice, şi nu cădea nimic”.

Irina Nechit

 

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit