Lăsat în grija bunicilor // Jurnalul copilului

SINGUR ACASĂ // Întrebat al cui este, Nicuşor răspunde: „Sunt al lui Vasile Bivol, bunelul meu”

Din JURNALUL lui Nicuşor: „Salut, prietenul meu Jurnal. Mă numesc Nicuşor. Anul acesta am terminat clasa a V-a. Mama mea este plecată în Israel de mai mulţi ani şi de mine au grijă bunica Tudora şi bunelul Vasile. Îmi este bine cu ei, dar mi-e foarte dor de mama. Cel mai greu îmi este de sărbători. Când era 8 Martie şi toţi copiii pregăteau cadouri confecţionate de mână lor ca să le dăruiască mămicilor, eu nu aveam cui îl da. În acele momente mă simţeam deosebit de singur.”

După numeroase certuri, părinţii lui Nicuşor, un băieţel timid din satul Lipoveni, r. Cimişlia, au luat o decizie foarte dureroasă pentru ambii fii ai lor. „Mama şi tata au divorţat”, spune trist Nicuşor. Din acea clipă, băiatul a fost lipsit de protecţia tatălui, dar şi de dragostea de frate. Nicuşor a rămas cu mama şi cu bunicii, în timp ce tatăl l-a luat pe fiul mai mare, Vasile, şi şi-a făcut o altă familie în Chişinău. Mai târziu a plecat şi mama.

Fără casă şi fără un ban în buzunar, după divorţ, Elena s-a gândit că unica soluţie de a ieşi din impas este să plece în Israel. Mama a fost nevoită să-l lase pe Nicuşor în grija bunicilor. Atunci băiatul avea doar un anişor. ,,Era abia un pui de om, care avea nevoie de foarte multă grijă. Suntem bătrâni şi, după cum vă daţi seama, nu aveam atâta putere ca să alergăm după un zbânţ de copilaş, dar nici nu puteam să-l lăsăm pe drumuri”, îmi povestesc bunicii. Astăzi, Nicuşor e băiat mare, a terminat clasa a V-a la Gimnaziul Lipoveni şi a devenit un ajutor bun la casa bunicilor. „Dacă e nevoie de apă, Nicuşor, fără să i se spună, ia repede căldarea şi fuge la fântână. Duce viţelul la păscut. Ne ajută în grădină. Zilele trecute, am cules împreună căpşunele”, povesteşte mândră bunica. Bătrâna este alarmată că Nicuşor ar putea să rămână singur pe lumea asta. „Anii trec, noi nu suntem veşnici şi cine ştie cine va avea grijă de Nicuşor după ce noi nu vom mai fi”, ne mărturiseşte îngrijorată bătrâna de 69 de ani.

Nimic nu o poate înlocui pe mama

Cel mai mult Nicuşor îşi dorea ca atunci când va merge în clasa I mama să-i fie alături. „Am vrut să fiu şi eu ca toţi copiii”, îşi aminteşte băieţelul. Mare a fost surpriza când a văzut-o pe mama în pragul casei. „M-am dus la şcoală de mână cu mama. Mă simţeam atât de fericit că o am alături şi era atât de frumoasă!”, îşi aminteşte Nicuşor zâmbind larg. În primii ani după despărţirea de mama, Nicuşor se bucura nespus de mult atunci când veneau colete cu cadouri de la mama din străinătate. ,,Când eram mic, îmi doream tot felul de jucării, mama trimitea bani şi buneii mi le cumpărau. Apoi am vrut o bicicletă, telefon mobil… le-am obţinut şi pe acestea. Acum îmi dau seama că toate cadourile sunt doar nişte lucruri, iar eu o doresc de fapt pe mama lângă mine şi oricât aş încerca să mă amăgesc, nimic nu mi-o poate înlocui”, consideră Nicuşor.

Tata nu a avut nevoie de mine

Era prea mic atunci când a plecat tata şi acum, când îl întrebi despre persoana care i-a dat viaţă, Nicuşor spune că nu-i duce dorul. „Sincer să vă spun, nu simt lipsa tatei. Am 12 ani şi până acum nu a avut niciodată nevoie de mine, de ce aş avea eu acum nevoie de el? Ce-i drept, m-a vizitat de câteva ori la poarta bunicilor. Mi-a adus haine, dulciuri şi a vorbit vreo cinci minute cu mine, nu mai mult. Nu m-a întrebat ce mai fac sau cum îmi merge la şcoală, dar dacă mama nu s-a măritat! Cel mai trist e că mai am un frate şi suntem ca doi străini”, spune trist Nicuşor. Când a plecat tatăl peste hotare, Vasile, aşa se numeşte fratele lui Nicuşor, a stat ceva timp la un unchi din partea tatălui. „Atunci am învăţat ambii la şcoala din sat. Când ne întâlneam însă pe coridor ne salutam şi atât. Era mai bine când se întorcea mama vara acasă, venea şi el la bunici. Atunci parcă ne comportam altfel, aproape ca doi fraţi. În prezent, tatăl e recăsătorit şi Vasile trăieşte cu ei la Chişinău. Am rupt legătura, şi nici mamei nu-i mai răspunde la telefon”, povesteşte Nicuşor. Bunicii spun că îl mai invită pe nepotul Vasile în ospeţie, însă acesta nu vine fiindcă tatăl nu-i permite.

Dublul rol al bunicului

Nicuşor spune că în primii ani după ce a a fost abandonat de tata a avut nevoie de el. În aceste momente, bunicul îşi asuma rolul de părinte. ,,Am crescut şi eu de mic fără tată. El a murit în timpul războiului. Am fost de multe ori supărat de copiii de la şcoală, însă nu era nimeni care să mă apere, acest lucru nu se va întâmpla cu nepoţelul meu”, ne mărturiseşte cu lacrimi în ochi bunelul Vasile în vârstă de 72 de ani. Nicuşor însă ne spune că vede în bunicul Vasile nu doar un tată, dar şi un prieten de încredere căruia îi poate mărturisi aproape toate secretele. „Camera bunicilor a fost şi a mea. Prietenul meu cel mai bun – bunicul Vasile, îmi spunea în fiecare seară poveşti inventate chiar de el. Era foarte interesant deoarece de fiecare dată era una inedită. Atunci când mă bătea vreun băiat mai mare, bunelul era cel care îmi lua apărarea. Mi-a fost şi îmi este atât de apropiat încât atunci când mă întreba cineva pe strada al cui sunt, eu îi răspundeam: „Al lui Vasile Bivol, numele bunelului”, zâmbeşte Nicuşor. Acum însă Nicuşor spune că este al lui Elena Bivol.

„O să fiu deja poliţist când mama o să vină acasă”

Nicuşor aşteaptă cu nerăbdare să-şi vadă mama. „Nu am mai văzut-o pe mama de vreo trei ani. S-a căsătorit în Israel şi mi-a promis că îndată cum termină de făcut toate documentele mă va lua cu ea”, spune Nicuşor îngândurat. Ce-i drept, băiatul recunoaşte că nu ar vrea să plece în străinătate. „Doar dacă în vacanţă, dar să trăiesc acolo nu vreau. Mi-aş dori o casă la noi în sat, mai aproape de bunici ca să-i pot vizita de câte ori o să mi se facă dor. Să-i ajut şi eu pe ei, căci sunt deja bătrâni şi neputincioşi, la fel cum au făcut-o cu mine când eram mic”, ni se confesează Nicuşor. La întrebarea mea despre ce ar vrea să devină pe viitor, Nicuşor, fără să stea mult pe gânduri, îmi răspunde: ,,Vreau să mă fac poliţist. Să fac dreptate pe lumea aceasta şi să mă pot apăra de unul singur, căci bunelul e bătrân şi nu mai poate să facă aceasta pentru mine”, zice Nicuşor. Bunica Tudora şi bunelul Vasile, care şi-au asumat rolul de mamă şi tată pentru Nicuşor, spun că nu ştiu cui să se adreseze pentru ca, atunci când ei nu vor mai fi, nepoţelul lor să rămână în grija cuiva ca să-l îndrume în viaţă şi după moartea lor.

JURNAL de Chişinău îi îndeamnă pe toţi cei care sunt în preajma copiilor lipsiţi de grija părintească şi care sunt în situaţii de dificultate să nu rămână indiferenţi faţă de problemele acestora şi să ne contacteze la numărul de telefon (022)237645 sau să ne scrie la adresa electronică. Mâine, poate fi prea târziu cotidian@jurnal.md.

„Dacă închid ochii, nu pot să-mi amintesc cum arată mama, dar vă pot arăta nişte poze de-ale ei”, spune Nicuşor arătându-mi fotografii cu imaginea mamei în Israel

Bunicii se mândresc cu Nicuşor pentru că el îi ajută la toate treburile gospodăriei

Cristina Lotca

Jurnal de Chișinău

The following two tabs change content below.