Lapte pentru angajaţi. Europa râde?

ALIMENTAŢIE DE PROTECŢIE // Angajaţii din întreprinderi care îşi pun zi de zi sănătatea în pericol sunt „răsplătiţi”, de cele mai dese ori, cu lapte

În fiecare zi de marţi, merg la cantina din incinta instituţiei cu tichetele în mână. Responsabila din local le pune pe tejghea celor 28 de muncitori câte 2,5 litri de lapte, cât li se cuvine pe săptămână, adică exact câte jumătate de litru pe zi. Unii îşi păstrează laptele în frigider la serviciu să-l bea, majoritatea însă îl duc acasă. Ei lucrează în condiţii nocive de muncă. Şi patronul – conducerea Companiei „Teleradio Moldova”, obligat de legislaţia muncii, aşa le „reface” sănătatea. Altor 30 de muncitori de la cariera de piatră din Făureşti, suburbie a capitalei, li se împarte unt, tot ca măsură de protecţie a muncii, după ce anterior au primit câte doi litri de lapte pe săptămână.

Lapte proaspăt, chefir, iaurt, unt, ceai, apă minerală, sucuri naturale de fructe cu pulpă – sunt câteva dintre alimentele de protecţie care li se cuvin celor câteva zeci de mii de angajaţi din R. Moldova care lucrează în condiţii nocive de muncă (radiaţie sau emanaţie de substanţe toxice), la temperaturi scăzute sau înalte. Deşi legislaţia privind măsurile de protecţie a muncii este tranşantă, aceasta nu este respectată în totalitate, iar patronii de întreprinderi ori nu oferă nimic, ori se limitează la a împărţi, de cele mai multe ori, doar lapte muncitorilor expuşi noxelor. Chiar dacă există opinii potrivit cărora repartizarea acestui aliment detoxifiant nu este decât o metodă sovietică de a stimula oamenii care îşi pun sănătatea în pericol, angajaţii se bucură că li se dă ceva „pe degeaba” sau în plus faţă de cât li se oferă celorlalţi.

Şi asta în timp ce unii angajaţi din firmele moderne, care nu lucrează neapărat în condiţii nocive, sunt asiguraţi cel puţin cu apă, ceai, cafea…

Practică de la sovietici

„Anterior, am repartizat la muncitori lapte. Venea firma cu care aveam contract o dată pe săptămână, depozitam laptele în frigidere, apoi îl repartizam. Muncitorilor li se cuvine câte un pahar de lapte pe zi, dar noi îl dădeam o dată pe săptămână pe tot. Acum dăm unt. E mai comod şi termenul de păstrare al untului este mai mare. Nu a zis niciun muncitor că nu ar vrea să primească aceste alimente pe care le duc acasă”, ne-a spus Ion Cernei, contabil-şef la cariera de la Făureşti. Potrivit lui, legislaţia muncii îi obligă să acorde anume asemenea produse minerilor care respiră alt aer la cei peste doi kilometri sub pământ de unde extrag piatră.

„Europa râde de noi când aude de repartizarea laptelui. E o practică rămasă de la sovietici”, a declarat pentru JURNAL Dumitru Stăvilă, inspectorul general de stat al muncii din R. Moldova.

Suc natural sau bani?

Şi Mihai Ciobanu, şeful Serviciului de întreţinere a clădirilor din cadrul Companiei „Teleradio Moldova”, care are în subordine angajaţi asiguraţi cu lapte, nu prea este de acord cu această practică. „Salariatul trebuie să primească un salariu bun ca să-şi poată asigura toate necesităţile la recomandarea medicilor, nu câte jumătate de litru de lapte pe zi”, este de părere Ciobanu.

În anul viitor, compania va cheltui 42 900 de lei pentru procurarea laptelui pentru cei 28 de muncitori.

Şeful grupului nutriţie din cadrul Centrului de Sănătate Publică din Chişinău, Tudor Munteanu, susţine însă că „laptele este un produs important pentru om, indiferent de vârstă, pentru că acesta conţine substanţe şi vitamine importante, extrem de necesare organismului uman, cum ar fi proteine, lipide, glucide, calciu, fosfor, fier, vitaminele B, C, D etc.”. Potrivit specialistului, dacă la începutul vieţii este indicat consumul de lapte, la maturitate şi spre final – mai degrabă produsele acidofile degresate din lapte. Munteanu este de părere că „laptele e util pentru muncitorii care lucrează în condiţii nocive, dar el poate fi înlocuit mai degrabă cu sucuri naturale” care ar avea un efect mai mare la înlăturarea noxelor. Sucul natural e mai scump, însă.

Slănină în România

Aflăm că, în România, de exemplu, laptele nu este atât de popular ca în R. Moldova. Acolo se dă, bunăoară, slănină, pe lângă sifon sau apă carbogazoasă, muncitorilor care activează în condiţii nocive. „În minerit, de exemplu, muncitorii primesc, la intrarea în schimb, câte o masă caldă din două feluri de mâncare. Cei care lucrează la temperaturi înalte sunt asiguraţi cu sifon sau apă carbogazoază, iar unde există noxa de plumb se acordă chiar slănină”, a declarat pentru JURNAL Ilie Gheorghe, vicepreşedintele Biroului Naţional Sindical de la Bucureşti.

Bani pentru expunerea sănătăţii

„Angajatorii trebuie să evalueze factorii de risc pentru sănătatea angajaţilor şi să facă tot posibilul să-i înlăture. Asta e cerinţa principală pe care o punem când efectuăm controalele. În unele condiţii, nu e posibilă înlăturarea acestora şi iată acolo intervin alte măsuri de protecţie a muncii – acordarea mai frecventă a pauzelor de peste zi, mai multe concedii, alimentaţia de protecţie, trimiterea angajaţilor la controale medicale etc.”, enumeră Dumitru Stăvilă. Potrivit lui, nu toate întreprinderile din R. Moldova unde muncitorii sunt supuşi noxelor le asigură acestora alimentaţie de protecţie aşa cum se cuvine. „Uneori, patronii preferă să stabilească nişte compensaţii care variază între 150 şi 600 de lei, decât să înlăture factorii de risc, iar muncitorii se bucură de cei câţiva lei adăugaţi la salariu, fără să se întrebe cât o să poată lucra astfel sau să conştientizeze faptul că sănătatea lor valorează mult mai mult”, susţine inspectorul general.

Raisa LOZINSCHI-HADEI

The following two tabs change content below.
Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Ultimele articole de Raisa Lozinschi-Hadei (vezi toate)