Labirintul siberian

DSC_0225nadea roscovanu photo

Foto: Nadea Roşcovanu

„Cu o zi înainte de a fi deportaţi, culegeam cireşe cu sora. Plângeam fără motiv toată ziua. Sora mi-a spus că nu plâng a bine. A doua zi ne-am trezit ascunzându-ne prin tot satul, fugeam ca să scăpăm de deportare”. Nu au scăpat, într-o zi a fost deportată mama lor cu un copil, în altă zi – tatăl cu ceilalţi patru fraţi. S-au regăsit în depărtatele Siberii, adunaţi cu toţii din ţinuturi diferite de mama, care a întors pământul siberian ca să strângă toată familia.

Amintirile Nadejdei Pascal despre calvarul prin care a trecut familia ei deportată în Siberia în anul 1949 se regăsesc în volumul „Arhivele Memoriei”, pe lângă multe alte mărturii ale basarabenilor deportaţi. Fotografiile familiei, din Gulag, le puteţi vedea la Muzeul Naţional de Istorie, în cadrul expoziţiei „Basarabeni în Gulag”, acolo unde am întâlnit-o la inaugurare, şi unde mi-a povestit frânturi din memoriile ei.
„Acesta-i rus, acesta-i rus, acestea sunt două surori Buşuieva, clasa a doua şi a patra, aceasta-i Olga Graur de la Ghidighici, aceasta-i Elena Şalaru, cred că mai trăieşte, acesta-i Ştefan Iacub din Băcioi” – degetul îi fuge rapid pe faţa fiecărui copil imortalizat în fotografia tipărită cu mai bine de şase decenii în urmă. Era doar în clasa a II-a aici, în poză, dar frigurile siberiene au făcut-o să-şi întipărească pentru totdeauna trăirile din deportare, numele colegilor, oamenii pe care i-a întâlnit, geografia Siberiei.

DSC_0250nadea roscovanu photo

Foto: Nadea Roşcovanu

„Mergeam la aceste surori acasă doar când părinţii lor lipseau, cred că nu le lăsau să comunice cu fiii de „culaci”, le ajutam la matematică, iar ele îmi dădeau câte ceva de mâncare”, îşi aminteşte Nadejda trecând cu privirea peste celelalte fotografii de pe panou, din care recunoaşte orice personaj. „Ţineţi minte filmele ruseşti despre „culaci”?, am regăsit aceşti bărbaţi din fotografia asta la tăiat pădure (mi-i spune pe toţi pe nume) într-un film. Ne filmau deseori”. În una din poze, câteva femei ascund mâinile la spate, sprijinite de nişte buşteni. „Ascund pernele pe care sprijineau buştenii pe umeri”, îmi dezvăluie misterul mâinilor ascunse Nadejda.

DSC_0248nadea roscovanu photo

Foto: Nadea Roşcovanu

Rusificarea continuă
Vorbeşte cu accent rusesc pronunţat în limba română. Când au revenit acasă din Siberia, în 1957, după şcoala pe care a frecventat-o acolo („pe lângă fiii de cinovnici, pentru care existau aceste şcoli”, spune ea), vorbea doar rusa. „Eram fată mare când ne-am întors, aş fi putut să mai fac o dată clasa a patra, a cincea, la o şcoală „moldovenească”. Mama plângea numai să repet clasele, ca să învăţ româneşte, dar mie îmi era ruşine c-or să râdă toţi că nu ştiu a vorbi în limba mea”. Acesta a fost motivul pentru care a ales să urmeze o şcoală generală cu predare în rusă aici, la Chişinău. Avea note foarte bune la Belaia-Recika, regiunea Tiumen, dar acasă, la şcoala nr. 34 unde şi-a continuat studiile generale, o profesoară de geografie şi-a dat seama că e din deportaţi după ce i-a răspuns la o temă despre râurile şi localităţile siberiene, pe care le ştia cum îşi ştia propriul nume, şi de atunci învăţătorii au început să-i pună şi note de trei.

DSC_0236nadea roscovanu photo

Foto: Nadea Roşcovanu

Întoarsă acasă, după pustietăţile pe care le-a văzut şi trăit în Siberia, Moldova i s-a părut un colţ de rai, voia doar să trăiască în pace, să se bucure de viaţă, nu intenţiona să mai facă alte şcoli după ce a terminat clasa a X-a. Sărăcia de care s-au ciocnit, însă (familia ei numeroasă a fost deposedată de toate bunurile când au fost deportaţi), a determinat-o să aplice la şcoala pedagogică din Cahul, ca să le fie povara mai mică pentru părinţi. Faptul că vorbea ruseşte mai bine decât un rus nativ i-a netezit drumul în viaţă, după şcoala pedagogică a urmat şi universitatea, facultatea de istorie, a lucrat învăţătoare de istorie cu predare în limba rusă, a lucrat şi ghid turistic. S-a căsătorit cu un ucrainean, cu care comunica acasă tot în limba rusă. Singurul copil, după grădiniţa rusă pe care a frecventat-o, nu a fost admis la o şcoală „moldovenească”. Aşa s-a poticnit în acest „labirint siberian”, care a rusificat-o aproape până în măduva oaselor. A trăit toată viaţa cu regretul că nu vorbeşte în limba străbunilor ei.

DSC_0242nadea roscovanu photo

Foto: Nadea Roşcovanu

Dor de casă şi de limbă
Când a ieşit la pensie, a început să scrie. „Sibirskii labirint” este prima carte de poezii tipărită de Nadejda Pascal, în limba rusă. Poeziile ei descriu viaţa pribegiei, frigul şi foamea suportate în deportare, dorul de neam şi de limba maternă.
„În 2009, când a fost revoluţia, am fost şi eu în piaţă. Atunci mi-am spus că trebuie să învăţ limba mea. Mi-am cumpărat un dicţionar, care e jalnic de terfelit acum, şi am început să scriu poezii în română. Primele poezii le-am scris pentru sora mea mai mare, care era bolnavă, a rămas foarte uimită”. Aşa a început a vorbi în limba ei maternă, limba română, care, spune Nadejda, trebuie să fie unica limbă de stat pe aceste meleaguri: „Ruşii să vorbească rusa în ţara lor!”, spune femeia trecută prin calvarul deportărilor ruseşti, nevoită să vorbească în limba lor o viaţă.
Astăzi, Nadejda Pascal vorbeşte cursiv limba româna, deşi mai scapă cuvinte ruseşti în discuţie şi are accent rusesc. Nu demult a mai publicat o carte de poezii, în limba română!, „Dor de casă”, despre deportări şi alte momente trăite în viaţă, despre limbă, despre Ţară. La cei 75 de ani ai săi intenţionează să pună pe hârtie şi amintirile din Siberiile de gheaţă, care i-au rămas încă atât de vii în memorie. Îşi aşteaptă băiatul să revină acasă din Italia şi îşi încurajează nepotul care vorbeşte italiana să vorbească în limba neamului din care se trage. E optimistă, aşa cum îi este şi numele, că Unirea neamului românesc despărţit cu arma, se va produce curând.

DSC_0238nadea roscovanu photo

Foto: Nadea Roşcovanu

DSC_0258nadea roscovanu photo
Expoziţia „Basarabeni în Gulag” reuneşte circa 130 de fotografii ale basarabenilor care au cunoscut calvarul deportărilor staliniste. Expoziţia a fost realizată în cadrul Programului de Stat „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSSM în perioada anilor 1940-1941 şi 1944-1953” şi reprezintă un omagiu tuturor victimelor deportărilor staliniste din Basarabia.

Salvează

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)