La număratul bobocilor

Omul de ştiinţă şi profesorul Ion Eremia, la 60 de ani

istRom01_BigÎn fiecare toamnă, după ce se încheie lucrările agricole, românul se apropie de foc şi îşi face bilanţul anului, „numărându-şi bobocii”. Acelaşi lucru îl face în toamna acestui an ilustrul cercetător al istoriei neamului românesc, unul dintre profesorii de vază ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie, şeful Departamentului Istoria Românilor, Istoria Universală şi Arheologie de la Universitatea de Stat din Moldova, Ion Eremia, cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 60 de ani.

Viitorul om de ştiinţă şi profesor universitar a văzut lumina zilei la 1 noiembrie 1954, într-o familie de ţărani, în Ciuciuleni, Hânceşti, sat cu vechi tradiţii româneşti, situat între dealuri pitoreşti, în vârful cărora erau situate odinioară morile de vânt, în care sătenii şi cei din împrejurimi îşi măcinau grâul. Una dintre aceste mori îşi mai învârte şi astăzi lopeţile, amintindu-le sătenilor despre modul de viaţă de altădată al strămoşilor lor. Atmosfera şi tradiţiile rustice i-au cultivat viitorului profesor dragostea pentru plaiul natal, pentru istoria neamului românesc. După absolvirea cu succes a şcolii medii din satul natal, şi-a continuat studiile la Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova (1971–1976). A urmat experienţa de învăţător de istorie şi ştiinţe sociale la Şcoala medie Drăguşenii Noi (1976–1977), Hânceşti, apoi de cercetător ştiinţific la Sectorul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1976–1979).

Morile de la Ciuciuleni

În 1979 a fost angajat la Catedra de Istorie a Moldovei de la Alma Mater, unde a avansat cu succes pe treptele ierarhiei ştiinţifice şi didactice ale şcolii superioare: a susţinut cu succes teza de doctor în istorie, iar în 2000 – cea de doctor habilitat. Din 2010, Ion Eremia este profesor universitar. Şi-a perfecţionat măiestria didactică şi calitatea de cercetător ştiinţific la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1991–1992); Universitatea din Bucureşti (1996) şi Universitatea Central-Europeană din Budapesta (mai 2011). Domeniul de cercetare al profesorului Ion Eremia este istoria medievală a românilor (secolele XIV–XVII). Este preocupat în special de cercetarea relaţiilor moldo-ruse în secolul XVII–începutul secolului XVIII; politica externă a lui Vasile Lupu (1634–1653); statutul juridic internaţional al Ţării Moldovei (secolele XIV–XVI) ş.a.

Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, echipa Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova, precum şi discipolii săi, îi urează distinsului profesor Ion Eremia multă sănătate, succese pe tărâmul didactico-ştiinţific şi cât mai multe bucurii de la soţie, copii şi nepoţi.

Ion Eremia s-a afirmat în istoriografia românească contemporană ca cercetător remarcabil şi deosebit de minuţios. A abordat o serie de probleme noi şi a pus la îndoială afirmaţii expuse anterior în istoriografie. Cercetător pasionat al trecutului neamului românesc, profesorul Eremia a „şters colbul de pe cronice bătrâne”, studiind cu acribie documente, cronici, note de călătorie în arhive şi biblioteci din Republica Moldova, România, Danemarca şi Federaţia Rusă. Lucrările ştiinţifice ale profesorului Eremia se întemeiază pe cele mai diverse izvoare istorice, unele dintre acestea fiind puse pentru prima dată în circuitul ştiinţific. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în monografii, colecţii de documente, articole, în total, 111 studii şi monografii.

Izvoare istorice inedite

Prima dintre monografii, cea care l-a plasat pe Ion Eremia printre savanţii de frunte ai istoriografiei contemporane româneşti, a fost amplul studiu Ţara Moldovei şi Rusia. Relaţii politice în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Lucrarea are o importantă valoare ştiinţifică, având la bază documente inedite descoperite de autor în fondurile Arhivei Centrale a actelor vechi din Moscova şi ale altor arhive din Federaţia Rusă. Volumul se axează pe două subiecte majore reflectate în cele două capitole de bază: 1) chestiunile de tactică ale diplomaţiei moldovene (p. 16–68), în care cercetează cauzele orientării domnilor Ţării Moldovei spre Rusia; proiectul tratatului cu Rusia propus de către moldoveni în 1656; relaţiile politice cu Rusia în a doua jumătate a secolului XVII (1658–1673); şi 2) problema dialogului politico-diplomatic ce a continuat până în ultimele decenii ale secolului XVII (p. 68–146), în care abordează aspecte importante ale acestor relaţii, precum: relaţiile politice moldo-ruse între 1673 şi 1678; medierea Moldovei în negocierile ruso-turce din 1678–1681 şi ultimul aspect – relaţiile moldo-ruse în condiţiile activităţii Ligii creştine din ultimele decenii ale secolului XVII.

Autorul tratează ambele probleme prin prisma rolului pe care l-a avut diplomaţia Ţării Moldovei în evoluţia atât a relaţiilor moldo-ruse, cât şi a celor dintre puterile regionale (Imperiul Otoman şi Polonia) politica acestora influenţa în mare măsură situaţia ei. Ion Eremia pune în discuţie aspecte mai puţin cercetate sau discutabile. Astfel, referindu-se la scrisoarea lui Gheorghe Ştefan din 18 februarie 1654 cu privire la supuşenia rusă, rugăminte transmisă verbal de către solul domnului Ţării Moldovei, I. Eremia atrage atenţia asupra faptului că în scrisoarea de răspuns a ţarului era scris „orânduim să fiţi primiţi”. Opinia istoricului Eremia distonează de cea a unor savanţi care considerau că „rezultatul acestor adresări a fost primirea Moldovei în supuşenia Rusiei” (V.M. Senchevici), motivând „că în răspunsul ţarului e vorba doar de acordul principial de a primi Moldova în supuşenia rusă”. Analizând „Proiectul de tratat cu ruşii propus de către moldoveni în 1646”, I. Eremia atenţionează că „în literatura de specialitate n-a fost pusă problema originalului proiectului de tratat din 1656”.

Lucrarea care l-a consacrat

Ion Eremia polemizează în acest sens cu Pavel Sovetov (p. 40); Florin Constantiniu (p. 40–41); Matei D. Vlad (p. 41), I.V. Galactionov (p. 49) ş.a., subliniind: „clauzele proiectului de tratat din 1656 au fost aduse „prin viu grai” la cunoştinţa ţarului Aleksei Mihailovici la 13 mai 1656, când el a avut o întrevedere cu solii moldoveni”. De asemenea, autorul analizează detaliat activitatea lui Nicolae Milescu-Spătarul în Rusia, oferind detalii inedite din viaţa şi activitatea marelui cărturar (p. 82–90). Preocupat de cercetarea problemei relaţiilor dintre domnii Ţării Moldovei şi alte state în secolul XVII, profesorul Eremia publică în 1999 monografia Relaţiile externe ale lui Vasile Lupu (1634-1653). Contribuţii la istoria diplomaţiei moldoveneşti în secolul XVII. Ca şi monografia precedentă, această lucrare are un suport documentar bogat şi variat.

Autorul cercetează aici următoarele aspecte ale problemei: obiectivele politicii externe ale lui Vasile Lupu în 1634–1638; desfăşurarea activităţii politico-diplomatice a lui Vasile Lupu în 1639–1644; ideea organizării unei cruciade antiotomane şi diplomaţia a aceluiaşi domn între 1645 şi 1647, precum şi activitatea diplomatică a lui Vasile Lupu în timpul războiului cazacilor şi tătarilor împotriva Poloniei (1648–1653).

Un loc aparte printre problemele abordate de profesorul Eremia îl ocupă statutul juridic internaţional al Ţării Moldovei în Evul Mediu. Rezultatele cercetării acestei probleme au fost prezentate în Statutul juridic al Ţării Moldovei în Evul Mediu (de la origini până la mijlocul secolului al XVI-lea), studiu axat pe studierea a trei probleme majore: istoria Ţării Moldovei de la începuturi până la sfârşitul secolului XIV (1387); problema vasalităţii nominale a Ţării Moldovei faţă de Polonia şi Ungaria (1387–1456); statutul juridic internaţional al Ţării Moldovei şi impactul otoman în a doua jumătate a secolului XV– începutul secolului XVI.

Împotriva celor care denaturează istoria neamului românesc

Un merit deosebit al profesorului Eremia îl constituie lupta împotriva celor care denaturează istoria neamului românesc. Dintre aceştia un loc „de frunte” îi aparţine „filologului” Vasile Stati, „opera ştiinţifică” a căruia, realizată în spiritul „triumfului adevărului istoric”, a fost analizată detaliat şi apreciată la justa „valoare” în Falsificarea istoriei sau „Fenomenul Stati” în Republica Moldova. În urma examinării falsurilor colportate de Stati, profesorul Eremia a conchis că pretinsul istoric „falsifică totul, începând cu izvorul istoric şi terminând cu opiniile savanţilor”, de altfel, continuă el, „aceasta este esenţa ‘fenomenului Stati’ în Republica Moldova: un fals şi o rătăcire, o tentativă de manipulare a istoriei”. De asemenea, în urma analizei demersului olandezului Wilhelmus Petrus van Meurs, autorul unei lucrări consacrate tratării istoriei Basarabiei în istoriografia comunistă, profesorul Eremia semnalează o serie de lacune şi erori. În opinia sa, demersul lui Meurs constituie „un mit istoriografic”.

Profesorul Eremia împărtăşeşte cu generozitate rodul muncii sale printre studenţi, pe care îi antrenează în activitatea ştiinţifică. Omul de ştiinţă şi profesorul Ion Eremia este membru al colegiilor de redacţie ale revistelor naţionale şi internaţionale: Destin Românesc (Chişinău – Bucureşti); Arhiva Moldaviae (Iaşi); Tiragetia (Chişinău); Analele Universităţii „Spiru Haret” (Bucureşti); Coordonator al volumului de studii Istoriografie şi politică în estul şi vestul spaţiului românesc (Chişinău-Oradea, 2009); preşedintele Consiliului ştiinţific specializat D. 30. 07.00.02-08 în cadrul Universităţii de Stat din Moldova 2007-2012. Preşedinte al Seminarului ştiinţific de profil la specialitatea 07.00.02 – Istoria Românilor (pe perioade) (2012–prezent) în cadrul Universităţii de Stat din Moldova.
Pentru activitatea ştiinţifică şi didactică prodigioasă, profesorul Ion Eremia a fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii”; Diploma Guvernului Republicii Moldova (2011). Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, echipa Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova, precum şi discipolii săi, îi urează distinsului profesor Ion Eremia multă sănătate, succese pe tărâmul didactico-ştiinţific şi cât mai multe bucurii de la soţie, copii şi nepoţi.

Vivas! Crescas! Floreas!
Pavel Cocârlă, doctor habilitat, profesor universitar
Valentin Tomuleţ, doctor habilitat, profesor universitar