La Mereni se doreşte Unirea // Reportaj

 „Suntem un fragment din România, am înțeles acest lucru imediat ce am trecut Prutul. În România s-au făcut reforme, legea se respectă, se dă o luptă reală cu corupţia, au infrastructura mult mai dezvoltată ca la noi. M-a impresionat”

DSC_0755 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

Dezamăgiți, umiliţi, prădaţi. Scutul lor este paşaportul românesc. Îşi pot vizita copiii. I-au surprins, le-au făcut un cadou recăpătându-şi cetăţenia română. I-au vizitat în Irlanda, în Franţa, au văzut Europa, au văzut România, nu mai pot fi minţiţi de cei de la guvernare. Nu-şi mai pot opri copiii în Moldova, nu mai îndrăznesc să le ceară să se întoarcă… În loc să le majoreze pensiile, salariile, cei de la guvernare i-au furat. Unica speranţă e unirea R. Moldova cu România. Cam asta ar auzi guvernanţii, pe lângă multiplele înjurături și amenințări, dacă ar descinde alături de tinerii unionişti în satele din R. Moldova.

DSC_0779 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

Marţi dimineaţă, ajungem alături de 17 tineri, membri ai Asociaţiei „Onoare, Demnitate şi Patrie”, antrenaţi în Caravana Unirii, acţiune prin care îşi propun să informeze oamenii despre avantajele Unirii R. Moldova cu România, la Primăria Mereni, Anenii Noi. Ne întâmpină o doamnă energică, viceprimara comunei, Aurelia Roşca. Este a 15 localitate vizitată de tineri. „Sunteţi bineveniţi, aveţi toată susţinerea noastră”, îi asigură viceprimara, după care se oferă să ne însoţească până la muzeul în aer liber dedicat victimelor deportărilor staliniste, un proiect în derulare. În parcul din preajma Primăriei vedem o casă ca pe timpuri, goală, care îţi dă senzaţia că acum o clipă au fost scoşi gospodarii din ea. În timpul apropiat aici va fi adusă o porţiune din marfarul care transporta basarabeni în Siberia. Din Mereni au fost deportate 114 familii, mulţi copii.

DSC_0793 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

După o scurtă prezentare ne îndreptăm spre Muzeul de Istorie şi Etnografie amplasat în incinta fostei Bănci Populare „Rejep”, construită la începutul sec. XIX, vestită prin arhitectura unică, încă o carte de vizită a satului. Gazda muzeului, Iulia Baciu, caută înduioşată spre unionişti. Activează peste 30 de ani în această instituţie. Sunt atât de tineri, frumoşi, că „i-ar pune în ramă”. „Numai prin unire vom ajunge în rând cu lumea, nu  ne vor arunca ca pe o minge când la Est, când la Vest. Hoţii aceştia au aruncat o pată ruşinoasă asupra noastră…”, îşi împărtăşeşte gândurile femeia.

DSC_0891 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

„Faceţi un lucru util!”

După vizita la muzeu, unioniştii se împart în câteva grupuri, după care pornesc în misiunea pentru care au venit, discută cu oamenii, iau pulsul stărilor de spirit de la Mereni. Pe drum constatăm că sunt un sat de oameni gospodari, informaţi. Maşinile care trec pe alături claxonează în dreptul tinerilor. Unii conducători auto reduc viteza şi salută binevoitori, alţii se opresc. Ştiu că tinerii cu tricoloruri fac parte din mişcarea unionistă. „Băieţi, daţi-mi şi mie să semnez, e unica şansă să mai scăpăm de hoţii de la guvernare!”, li se adresează Valentin Costin, antreprenor din localitate. „Întotdeauna am fost împotriva plecării copiilor din Moldova, acum însă înţeleg că trebuie să plece. Unica speranţă e unirea R. Moldova cu patria. Faceţi un lucru util”, îi încurajează bărbatul.

DSC_0847 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

Taximetristul Ștefan Straistă, din Mereni, se apropie şi solicită un tricolor, pe care în minutele următoare îl instalează pe maşină. Mai are unul, dar e prea mic. „După ce mi-am recăpătat cetăţenia română, am putut să-mi văd mama aflată peste hotare. Atunci am trecut prin România. Suntem un fragment din ea, am înțeles acest lucru imediat ce am trecut Prutul. În România s-au făcut reforme, legea se respectă, se dă o luptă reală cu corupţia, au infrastructura mult mai dezvoltată ca la noi. M-a impresionat”, afirmă Ştefan.

DSC_0858 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

Mai încolo ne întâlnim cu doi bărbaţi care lucrează pe excavatoare. Sunt Nicolae şi Iurie Eşanu, tată şi fiu, originari din Ţânţăreni, Teleneşti. Efectuează niște lucrări pe teritoriul Primăriei Mereni. „Semnaţi pentru Unire?”, îi abordează Delia Tronciu, cu glas tare, să fie auzită printre zgomotele excavatoarelor. Nea Nicolae găseşte o cârpă şi începe să-și şteargă mâinile minuțios în timp ce caută cercetător spre tineri. „Daţi-mi să semnez”, spune el hotărât.

„Îmi pare că e unica şansă care ne-a mai rămas. Numai cei care nu au minte și au fost spălați pe creier, nu înțeleg importanța acesteia”. După el, semnează pentru Unire fiul lui. Spune că după 7 aprilie 2009 mai spera ca lucrurile să revină la normalitate. Acum are impresia că Moldova e un bolovan care se rostogoleşte la vale.

DSC_0889 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

„Am devenit româncă, le-am făcut o surpriză copiilor”

Eugenia Oglindă, o pensionară vioaie din Mereni, ne întâmpină  mai la deal, la portiță. A muncit de la vârsta de 12 ani în colhoz. Are patru copii. Trei sunt în Italia şi o fiică în Irlanda. Cu câţiva ani în urmă, le-a făcut o surpriză. A depus actele şi a obținut cetăţenia română. Acest fapt i-a permis să-şi viziteze fiica în Irlanda. Dar a fost şi în România, la Bucureşti, la Galaţi, la Iași, unde a făcut comerţ când copiii erau mici. „Trebuia făcută de mult unirea. Avem aceleaşi rădăcini. Vedeţi unde s-a dus miliardul?! Şi ei spun că nu-s vinovaţi. Da’ cine-i vinovat? Am o pensie de 1000 de lei. În loc să ne mărească pensiile ei au furat. Sigur că vreau unire!”, afirmă revoltată femeia.

DSC_0913 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

„Bătrânii trag foame”

Imediat după cotitură, ne pomenim pe strada Unirii din Mereni, fosta stradă 28 iunie. Soarele arde tot mai dogorâtor. Numărul trecătorilor scade. Din depărtare vine un tractor cu doi tineri. Pe măsură ce se apropie, devin veseli. Nu-și iau ochii de la fetele în șorturi scurte. Vorbesc ceva. Râd. „Vreţi să semnați pentru Unire?”, îl întreabă Rodica, una din sursele inspiraţiei. „Vrem!”, răspund însufleţiţi tractoriștii. „Cum să nu vrem unire?!”. Picior peste picior, Valentin Prodan semnează vajnic. “De ce credeţi că e important acest proces pentru Moldova?”, ne interesăm noi, presa. Adoptă o mina gravă. „Noi, tinerii, ne mai descurcăm, dar am bunică, pe care dacă nu am ajuta-o, nu ar avea din ce trăi”, spune tânărul.

DSC_0906 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

„Ne vor lua pământurile”

Ar mai fi multe de spus despre merenenii care nici n-au pus la îndoială importanța Unirii. După ce facem ocolul satului şi aproape că nu mai speram să dăm de un adversar al acesteia, ne întâlnim cu două doamne cu copii și un bărbat care vinde piersici la marginea drumului. La întrebarea dacă vor să semneze pentru Unire, doamna cu cărucior se revoltă. „Eu nu-i susțin!” „Vor veni și vor spune că străbuneii lor au avut pământ, ne vor lua pământurile. O să ne rugăm pentru o bucățică de pâine”, sare cu gura condrumeaţa ei, o femeie îmbrobodită. „La cine, la români o să ne rugăm?”, prinde ultimele cuvinte din zbor Vlad Bileţchi, liderul unioniştilor, care se apropie între timp. „Ia întrebați-vă buneii, cum veneau înainte și le luau pâinea!…”, intervine în discuţie vânzătorul de piersici. „Germania a făcut multe prostii, dar acest fapt văd nu v-a oprit să vă cumpărați Volkswagen. Lucrurile se mai schimbă”, se înfierbântă tânărul.

DSC_0945 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

„Cu Europa, mă rog, ne unim”

„De ce să fim cu rușii ori cu românii, de ce să nu fim noi pentru noi?”, se întreabă patetic femeia îmbrobodită. „Cu Europa, mă rog, nu-i problemă, ne unim. Dar cu România – nu!”, afirmă doamna cu cărucior. „Am putea intra mai rapid în Europa unindu-ne cu România”, încearcă să se facă auzit Vlad. „Nu vreau să vă supăr cu nimica. Eu vreau să fie daţi jos toţi hoţii de la guvernare”, bate în retragere femeia cu cărucior. „Comuniştii au zis să-i dăm pe democraţi jos că sunt răi. Au venit alţii, au zis că facem dosarul guvernării comuniste. Unde-i dosarul? Nu-i. Acum, gata, îl punem pe Plahotniuc la puşcărie. Să mă credeţi că nu va fi niciun dosar. Totul va fi bine. Vor merge mai departe. O să fure şi o să împartă între dânştii. Dacă nu ne unim, lucrurile nu se schimbă nici într-o sută de ani…”, afirmă tânărul. „Dă, Doamne, românii să ne ajute, dar nu cred”, parează femeia îmbrobodită. „România tot are un scop oarecare…”

„Da, să fim mai mulţi şi uniţi. UE investeşte în statele mici din vecinătate ca să nu fie război, să fie stabilitate. Trebuie să tindem să nu mai fim stat periferic. Acum Ucraina fiind la hotar cu FR e un stat periferic. Noi avem o şansă unică să folosim scutul ucrainean, să ne unim cu România şi să trăim mai bine. Să dăm vama jos”, conchide Vlad. Doamnele cu copii îşi iau rămas bun. „Dacă ceva, vom face cum face toată lumea, ne luăm copiii subţioară şi mergem undeva…”, se aude glasul uneia dintre ele. Ghenadie, vânzătorul de piersici, semnează pentru Unire. Cine ştie, poate chiar e ultima şansă, zice bărbatul. A venit pentru scurt timp acasă, îşi vinde roada de piersici şi pleacă în Irlanda.

DSC_0942 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

DSC_0887 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

DSC_0892 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

DSC_0894 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

DSC_0896 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

DSC_0924 nadejda roscovanu photography

Foto: Nadea Roşcovanu

 

 

Salvează

The following two tabs change content below.