La masă cu diavolul

Val-Butnaru

Din închisoare, Vlad Filat a transmis un mesaj tulburător, în opinia mea, celor aflați în libertate. Am să încerc să vorbesc despre această scrisoare nu din perspectiva de ziarist, ci din cea de scriitor, fiindcă Vlad Filat este un personaj literar, iar viața lui poate constitui un subiect extraordinar de roman.

Așadar, fostul prim-ministru trece în revistă, pe scurt, principalele etape ale vieții sale politice. Lupta surdă și subterană cu Plahotniuc constituind firul roșu al narațiunii lui: sabotarea reformelor, atacuri raider, acoperirea crimei de la Pădurea Domnească, arestul rudelor ca reacție la încăpăţânarea de a ceda PD-ului postul de prim-ministru și, apogeul operei diabolice, arestul televizat în plenul Parlamentului.

Diavolul, cum îl numește Filat, are un singur scop: cu ajutorul televiziunilor lui criminale să inducă în conştiinţa publică ideea că Filat se face vinovat de furtul miliardului. E o minciună a Căpcăunului. Filat își are păcatele sale pentru care va răspunde în fața unei judecăți corecte, dar de furat miliardul – l-au furat alții cu complicitatea lui Plahotniuc. Asta se știe deja.

Între timp, calvarul lui Filat continuă: proceduri înjositoare de detenție, un proces ultrasecretizat, un complet de judecători obedient, o sentinţă dictată deja de Căpcăun – 16-18 ani de pușcărie. Dar nu aceste fapte ar constitui, de fapt, subiectul unui eventual roman despre care vorbeam. Nu. Frământările sufletești, abisul moral și etic care i se deschide în față și în care plonjează disperat îl propulsează pe Vlad Filat printre figurile tragice ale unei literaturi care urmează să apară. Îmi voi permite să citez câteva fragmente, insertânt, pe ici-colo, și câte un comentariu.

„Nu-mi este frică de sentinţa lui Plahotniuc, dar mă îngrozeşte unde a ajuns Republica Moldova, iar cel mai mare regret este că am fost şi eu complice la tot ce s-a întâmplat. Deşi eram avertizat că anume asta se va întâmpla, nu îmi venea să cred că aşa ceva e posibil, pur şi simplu, nu credeam că acest om nu are nimic sfânt şi că ar putea să calce şi pe cadavre ca să ajungă premier.”

Este adevărat că a fost avertizat, dar nu știu cât de sincer este atunci când spune că nu credea că Plahotniuc poate merge atât de departe. Am impresia că Filat a sperat că poate să-l fenteze pe Plahotniuc. Greșeală! Diavolul nu se lasă driblat cu una, cu două. Dar să mergem mai departe.

„Îmi asum greşelile făcute. Regret că în 2013 am rămas singur şi am dat dovadă de laşitate politică şi nu am putut duce lupta până la capăt. Presiunea a fost însă una foarte mare. Atunci, am fost acuzat ca distrug Alianţa şi că aduc comuniştii la putere. Prietenii de la Bruxelles şi Bucureşti m-au rugat să cedez. Şi am cedat. Ca rezultat, avem un stat capturat total şi dictatură. Istoria ne va judeca pe fiecare dintre noi.”

Și acest lucru este adevărat: Vlad Filat a cedat presiunilor venite de la Bruxelles și București. Și iată unde a ajuns! Iar prietenii de la Bruxelles și București sunt bine-mersi! Mai mult chiar, unii dintre ei continuă să stea la aceeași masă cu Diavolul. În final, fostul prim-ministru încheie apoteotic mesajul său.

„Aici, în închisoare, în singurătate, înţelegi cu adevărat ce este important în viaţă. Cel mai de valoare pentru un om este libertatea: libertatea de a gândi, de a vorbi şi de a decide. Pentru ea, pentru libertate, trebuie de luptat permanent.” M-am surprins întrebându-mă oare la cine s-a gândit Vlad Filat când a scris aceste rânduri? La ziariștii care l-au pupat în fund, iar acum l-au trădat, sărind în desaga Căpcăunului? La oamenii de artă care își demonstrează zilnic laşitatea? La colegii de partid care se vând pe câțiva arginți? La primarii peledemiști care fug ca șobolanii în Tabăra Diavolului?

Abia aștept să fie scris un roman despre toate aceste lucruri deloc simple. Parcă văd aievea plutind umbra lui Dostoievski asupra acestul subiect decupat din secolul XXI.

Val BUTNARU

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)