La Commedia è finita!

Gata cu comedia! Săptămâna trecută, PDM a obținut ce și-a dorit: votul mixt. Fără voie de la europeni, dar cu voie de la socialiști. Și, desigur, nu pe gratis: când Igor Dodon & Co au făcut ceva pe degeaba? PSRM a primit, în schimb, capitala. Din partenerii externi serioși/ adevărați ai Republicii Moldova, doar România, reprezentată de proaspătul (aici, scuzați, doar cu sensul de “noul”) prim-ministru, Mihai Tudose, a aprobat schimbarea legii electorale. Aprobând astfel, implicit, și trocul PDM-PSRM. [Apropo, cârdășiile secrete ale guvernanților social-democrați români cu cele mai antiromânești guvernări de la Chișinău merită un studiu aparte, poate chiar o carte. Făcută bine, aceasta va deveni un bestseller pe ambele maluri de Prut.]

Oricum, legea a fost votată și nu mai poate fi pusă în discuție. Doar un protest de masă, adevărat, popular și nu partinic, ar mai putea schimba ceva. Dar, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Legea este, însă frica rămâne. De ce ne temem, în fond? Votul mixt nu e decât o altă modalitate de a-i alege pe cei care ne vor reprezenta în Parlament! Ne temem că PDM își va menține, astfel, oamenii în legislativ? Că scrutinul va închide ușile în fața adevăratelor partide de opoziție? Că puterea în stat va fi capturată de jure, nu numai de facto? Că se va (re)instaura la putere tandemul PDM-PSRM? Sau că unul dintre aceste partide va guverna pe față, iar celălalt – din culise, mimând opoziția? Că aceasta va adânci și mai mult crizele economice, instituționale, izolarea de lume, depresiunea socială?

Toate aceste lucruri se pot întâmpla, bineînțeles, și chiar spre asta mergem, dar nu de ele se teme cu adevărat opoziția și societatea civilă. Până la urmă, votul mixt nu este decât un alt sistem de vot, iar în unele țări acesta s-a dovedit a fi mai bun decât cel majoritar sau proporțional. Ne temem de altceva. Unu: că niciun partid de opoziție nu va avea candidați atât de buni și de convingători, încât să poată învinge sistemul. Doi: că nu ne mai putem bizui pe popor în cazul votului pe circumscripții.

De fapt, aceasta este problema cea mare: partidele de opoziție actuale par să nu se mai încreadă în electorat, să nu mai vadă în el un aliat, un partener, o speranță, ci doar un obstacol de depășit. Ele pornesc din start de la ideea că imensul potențial de protest al populației nu se va transforma într-un vot de protest, că puterea și falsa opoziție a socialiștilor vor ști să deturneze această nemulțumire, prin propagandă. Au o părere atât de proastă despre majoritatea aceea relativă și ușor fluctuantă a populației, ce asigură aproape întotdeauna sistemului o majoritate relativă în Parlament, încât nici nu le trece prin minte că votul mixt i-ar putea surprinde, prin rezultatele sale, inclusiv pe cei care l-au promovat cu ardoare. Cel puțin, aceasta e impresia pe care o creează noua noastră opoziție: PDA e impacient și monocord, PAS tălmăcește pentru moldoveni principiile și valorile iluminismului, PLDM e convențional și sumar, ca o agenție de știri.

Și PAS, și PDA, și PLDM, dar și alții s-au focalizat exclusiv pe semnalarea și explicarea neajunsurilor și riscurilor votului uninominal/ mixt. Vor mai avea însă energie, resurse și voință pentru campania electorală? Cum poți să-ți închipui că ai putea prelua democratic puterea, dacă nu crezi în demos? Mai exact, dacă îl crezi din start incapabil să te voteze numai pentru că s-a schimbat sistemul de vot? Da, acest sistem e foarte nepotrivit pentru o țară ca Republica Moldova. După cum e nepotrivit și votul universal însuși: ce mare democrație din lumea de azi s-a construit deodată pe votul universal? Cum poți să dai soarta unui stat pe mâinile unei populații fără cultură politică, fără tradiții democratice? Cu toate acestea, este un sistem de vot ca toate celelalte, care acordă șanse tuturor, chiar dacă, într-o țară coruptă și centralizată ca RM, dezechilibrează clar balanța în favoarea celor ce dețin pârghiile puterii. Pentru a crede în aceste șanse însă, trebuie să crezi măcar un pic în popor, așa cum este el, în marea lui parte: îndobitocit, incult, plin de prejudecăți și proaste moravuri.

Iar dacă nu vrei cu tot dinadinsul să crezi în acesta, de ce să mai lupți pentru el? Până la urmă însă, fiecare cu commedia lui.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)