La ce ne trebuie bibliotecile?

MIRCEA-V.-CIOBANU

Ministerul Culturii lansează spre consultare publică proiectul Legii Bibliotecilor. Se vor expune, probabil, în primul rând, bibliotecarii. Posibil că şi cineva din domeniile adiacente (şcoala, maeştrii culturii, poate scriitorii, poate editorii). Dar poate că dimpotrivă, nimeni nu-şi va da cu părerea. E o invitaţie, nu o obligaţie. Un tabiet ce ţine de moda ultimilor ani, un buton care, dacă nu va fi accesat, va rămâne doar o bifă în tradiţia promovării unui proiect de lege.

Ar fi păcat însă dacă discuţiile vor fi anemice şi opiniile expuse formal. Teama aceasta mi-a iscat-o chiar proiectul care, în general, fixează o stare de lucruri existentă, nu o strategie de perspectivă (să fie un pleonasm?). Mai mult: el nu ţine cont de faptul că bibliotecile noastre sunt – poate cu excepţia celor din raza municipiului Chişinău – în fază de re-creare şi dotare, cu un fond insuficient de carte bună, întrunind un „coş minim” de titluri, nu şi în stare să atragă cât mai mulţi potenţiali cititori.

Bibliotecile se completează din donaţii ori achiziţii spontane şi irelevante. Nu s-au mai organizat de multă vreme concursuri naţionale de achiziţie de carte pentru toate biblioteci, implicând în selecţie bibliotecarii, cititorii, experţii. Un proiect de achiziţie de 10 milioane de lei a fost tăiat, acum câţiva ani (pe timpul guvernului Filat şi al ministrului Focşa), odată cu „rectificarea” bugetului. Intenţia nu a mai fost reiterată.

Legea proiectată trebuie, după mine, nu doar să asigure un cadru legislativ (acesta e deja fixat în redacţia anterioară), ci să-şi propună, cum spuneam, o strategie. Să obţină o schimbare radicală, nu să perpetueze starea de lucruri actuală, nici pe departe cea mai bună posibilă.

Prin tradiţie, bibliotecarul îşi asumă şi o meserie colaterală: cea de animator cultural. Revoluţia (socială) în domeniul bibliotecilor aş începe-o chiar de aici: profesionalizarea activităţilor culturale (transformarea lor în cluburi de lectură şi dezbateri asupra cărţilor de valoare, nu serbări şi cenacluri cu promovarea mediocrităţilor – în anturajul unor cărţi de valoare!) şi, implicit, ridicarea statutului bibliotecarului. Activităţile şi, mai ales, profesionalismul acestuia, trebuie stimulat pe potriva eficienţei. Ca să parafrazez o spusă a unui poet basarabean: dacă am mări leafa şi statutul social al bibliotecarilor şi al profesorilor, nu ar fi nevoie să investim în poliţie şi procuratură.

Pe timpuri, bibliotecile rurale erau un fel de ataş la cluburile săteşti. Eu aş privi lucrurile din altă perspectivă: tocmai bibliotecile ar putea fi centrul cultural coagulant, generând şi stimulând activităţi (de lectură şi dezbateri, teatru sau muzică). O bună bibliotecă (bine dotată şi bine animată) poate să satisfacă setea de cunoaştere şi de cultură a multor solicitanţi. Orele pierdute în biblioteci se răscumpără!

O bibliotecă adevărată e mai mult decât un loc de depozitare a cărţilor. Ea ar putea fi un veritabil centru cultural al localităţii. Bineînţeles că pentru asta ar fi nevoie de un fond de carte bine ales (nu neapărat multă, dar bună; cu gândul la cititor, nu la autor). Bibliotecile trebuie să devină şi mediateci, şi audio-videoteci, dotate cu seturi de calculatoare (pentru vizitatorii ei, nu pentru bibliotecari), conectare la internet.

Ridicarea statutului bibliotecilor şi al bibliotecarilor, împreună cu dotarea bibliotecilor, ar putea face şi o mică revoluţie socială, nu numai culturală. Mai ales în sate şi în centrele raionale, în care nu se prea grăbesc să vină tinerii specialişti. Modernizarea şi dotarea bibliotecilor ar putea fi refugiul pentru intelectuali, punct de atracţie pentru tinerii studioşi şi loc de întâlnire pentru cei curioşi, indiferent de meserie. Un teren al schimbului de opinii. O Poiană a lui Iocan, în versiune modernizată.

Bine construită, o strategie a dezvoltării bibliotecilor poate să declanşeze o schimbare radicală a lucrurilor în toate domeniile. Şi să insufle o speranţă. Iată la ce ne-ar trebui bibliotecile.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu