La 25 de ani de la instituirea misiunii de pacificare în stânga Nistrului, un locuitor din satul Lunga, Dubăsari, îşi numără consătenii morţi şi schilodiţi

S-a născut și a crescut în stânga Nistrului, Lunga, Dubăsari, de acolo i se trage și neamul lui Mihai Dârul, 74 de ani. Locuiește şi astăzi în Lunga, unul din satele ocupate în 1992 de regimul de la Tiraspol. A avut mult de suferit din cauza regimului separatist pentru acțiunile sale patriotice. Este unul dintre bărbații din această localitate care a păzit timp de trei zile secția de poliție din Dubăsari pentru a nu fi luată de separatiști. A mobilizat satul la alegerile din 8 decembrie 1991, când cetățenii R. Moldova şi-au ales primul președinte al statului R. Moldova, Mircea Snegur.

Victoria Popa

După Mihai Dârul, drepturile oamenilor sunt călcate zilnic în picioare în Transnistria, dar şi Guvernul Republicii Moldova este foarte lenos, paralizat, un executiv care nu face nimic pentru cetăţenii săi, fapt ce va duce la pierderea completă a unei părți importante din teritoriul R. Moldova. Pentru această lene, consideră el, funcționarilor de la guvern trebuie să li se taie 50 la sută din salariu, pentru că, crede el, lucrează doar pentru o parte din cetățenii R. Moldova, în timp ce cei din stânga Nistrului sunt lăsați uitării.

„Sunt patriot și voi fi așa până la sfârșitul vieții”, îmi spune la începutul discuției noastre. Este unul dintre bărbații care şi-a ridicat satul împotriva regimului separatist de la Tiraspol și unul dintre cei care şi-a mobilizat consătenii la alegerile din 8 decembrie 1991, când cetățenii din R. Moldova și-au ales primul președinte, Mircea Snegur. Trebuie să se știe că, din cei 3.860 de locuitori ai satului, peste 3.600 și-au dat votul pentru Snegur, pentru asta am avut mult de suferit, nu numai eu, ci și alți consăteni”, ne relatează el.

A fost bătut de separatiști de mai multe ori. Nu știe nici astăzi cine anume l-a lovit crunt, pentru că „bandiții o fac astfel încât nimeni să nu mai afle nimic”. „În 1992, în satul meu, timp de patru–cinci luni, secesioniștii au ucis circa 20 de oameni, civili. Niciunul dintre cei morți nu au avut arme asupra lor, erau pensionari, invalizi, tineri. Aveau metodele lor de nimicire, fie îi înecau în Nistru, fie îi îngropau, pe unul dintre cei uciși nici astăzi nu l-am mai găsit”, precizează bărbatul.

În Transnistria nu există drepturile omului, doar dictatură, un control absolut. Pentru cei ca mine au ei leac, veneau acasă și mă băteau ca să tac.

„Înțelegerea” dintre Tiraspol și Chișinău

Depănând amintirile sale despre acțiunile regimului de la Tiraspol, bărbatul evocă faptul că secția de poliție din Dubăsari a fost cedată de Chișinău. „Totul s-a făcut atunci când la fața locului s-a prezentat unul dintre consilierii lui Mircea Snegur, Nicolae Chirtoacă. Anume acesta a ajutat separatiștii să acapareze secția în 1992. Am fost martor ocular, m-am apropiat de el și i-am spus că dacă oamenii pleacă, secția va fi ocupată imediat. Așa și a fost. Au venit cu mașini blindate, vreo şapte–opt autobuze din Râbnița şi Tiraspol. El, Chirtoacă, a ieșit cu o foaie în fața mulțimii și a spus că poliția din Dubăsari va lucra mai departe pentru Guvernul Republicii Moldova. Ca rezultat, oamenii au plecat, pentru că erau flămânzi, murdari şi obosiți. Trei zile au dormit lângă secția de poliție. Am plecat şi eu, iar dimineața se auzeau împușcături, era vara anului 1992, secţia a fost luată”.

Solicitat să se pronunţe pe marginea declaraţiilor lui Mihai Dârul, Nicolae Chirtoacă ne-a declarat că nu a fost „atunci” la Dubăsari. „Au trecut mulți ani, oamenii inventează tot felul de istorii. Am fost la Dubăsari atunci când am început să lucrez în Comisia Unificată de Control, august–septembrie 1992”, ne-a precizat el şi a închis telefonul.

Satul Lunga este împotriva regimului separatist

Populația băștinașă din regiune și localitatea sa, ne asigură Mihai Dârul, nu a vrut niciodată să fie teritoriu separat de R. Moldova. „La 1 decembrie 1992, niciun consătean de-al meu nu l-a votat pe așa-numitul președinte Igor Smirnov. Casa de cultură a fost închisă. 90 la sută din rezultatele alegerilor au fost falsificate”, a afirmat el.

Spune că va lupta întotdeauna împotriva regimului de la Tiraspol. Îmi arată câteva scrisori adresate Moscovei, în care scrie celor de la Kremlin să-și ia armata de pe teritoriul R. Moldova și să plece. M-au chemat la Moscova, nu am fost din cauza cheltuielilor pentru drum pe care trebuia să le asigur singur. „Dodon vrea să federalizeze statul, el este o rușine mare pentru noi toți.”

Mașini cu numere de la Chișinău amendate în Transnistria

„În 2006, separatiștii mi-au arestat mașina pentru că este înmatriculată la Chișinău. Mi-au spus să scot numerele de înmatriculare ale R. Moldova, eu le-am spus că mă aflu pe teritoriul R. Moldova și nu voi scoate numărul. M-au obligat să plătesc amenzi. Mașina este acum la Criuleni, nu pot circula cu ea în stânga Nistrului. Dacă intru acolo cu numere înregistrate la Chișinău, trebuie să plătesc lunar 250–280 de lei. Alde mine sunt mai mulți. Proprietarii de mașini înmatriculate la Chișinău trebuie să achite lunar Tiraspolului. M-am adresat structurilor subordonate Guvernului de la Chișinău, însă nimeni nu a venit să ne apere interesele”, a afirmat el. Au scris mai multe plângeri către Guvern, Președinție şi Biroul de reintegrare, dar nimeni nu le-a acordat niciun sprijin, ne spune el.

Directorul executiv al Asociaţiei Obşteşti „Promo-Lex”, Ion Manole, ne-a confirmat spusele lui Mihai Dârul. „Automobilul dlui Dârul a fost reținut în vama Dubăsari. Am fost cu el, în calitate de reprezentant, la Dubăsari. După multe eforturi, am reușit să îi convingem, fiindu-i eliberat automobilul, însă el a fost amenințat că dacă mai circulă prin regiune cu numerele de înmatriculare în R. Moldova, nu îl va mai putea ajuta nimeni. Din acel moment, nu a mai mers cu mașina acasă, o ține în partea dreaptă a Nistrului, lângă Criuleni”, ne-a declarat Manole.

„Am peste 50 de ani lucrați, o parte din ei în dreapta Nistrului, dar nu am nicio pensie la Chişinău. Adresările făcute la Ministerul Muncii, Portecției Sociale și Familiei nu au avut rezultat, mi-au spus că pensia se plăteşte doar la locul de trai. Am pensie din Transnistria,1.539 de ruble”, spune el decepționat. „Niciodată conducerea de la Chișinău, continuă el, nu vine să apere drepturile oamenilor încălcate zilnic în stânga Nistrului.”

Politica de deznaționalizare

Potrivit pensionarului, regimul de la Tiraspol, în decursul celor 25 de ani, cu forțele aşa-zise „pacificatoare”, au închis grădinița și școala românească din sat. „Dacă în Lunga a fost grădiniță moldovenească, astăzi nu mai este. În 1992 mergea un autobuz mare cu copii la școlile românești din Cocieri şi Corjova. Astăzi însă tot mai puțini copii învață în școlile acestea. Autorităţile de la Tiraspol fac totul ca în oraș sau raion să nu se vorbească moldoveneşte. În toate instituţiile publice – la administrația orașului, conducerea raionului, policlinică etc. – se vorbeşte doar ruseşte. Dacă mergi la adminsitrația de la Tiraspol cu vreun act de la Chișinău, funcționarii de acolo te trimit mai întâi la biroul de traduceri, altfel nu vorbește nimeni cu tine”, spune bărbatul.