KGB şi păstrarea poporului moldovenesc

Recent, ”Ministerul Securităţii de Stat al PMR” a organizat la Tiraspol o conferinţă ”Despre rolul şi importanţa limbii în păstrarea poporului moldovenesc”.

Concluzia la care s-a ajuns în cadrul acestei conferinţe e că ”limba moldovenească se studiază doar într-o singură ţară de pe glob – în Republica Moldovenească Transnistreană”, după ce ”la finele anilor ’80 ai secolului trecut guvernul RSS Moldoveneşti s-a dezis de folosirea limbii moldoveneşti în baza ei maternă chirilică”. Deşi în Constituţia Republicii Moldova figurează ”limba moldovenească în baza grafiei latine”, ”în realitate, aceasta doar demonstrează că ea nu diferă absolut prin nimic de limba română (ceea ce, apropo, declară în mod deschis înşişi politicienii chişinăueni)”.

Dimpotrivă, în PMR, la nivel de stat se păstrează identitatea moldovenească, limba moldovenească (în baza grafiei chirilice) este limbă oficială, se restabilesc şi se înmulţesc bazele istorico-culturale ale etnosului moldovenesc. Preşedintele Uniunii moldovenilor transnistreni, Valerian Tulgara, a acentuat de la bun început faptul că ”în prezent el are doar o singură patrie – Republica Moldovenească Transnistreană.  …limba moldovenască se dezvoltă numai în Transnistria şi nicăieri în altă parte”.

Autorul materialului publicat de Olvia aminteşte că conflictul transnistrean a izbucnit după ce ”autorităţile de la Chişinău au dorit nu se ştie de ce să declare o naţiune ”titulară”, iar pe reprezentanţii altor (naţiuni) – venetici (adică ocupanţi). Respectiv, pe cei ”veniţi” i-au poftit să părăsească hotarele RSSM. Apelul a sunat în felul următor: ”evreii – în Nistru, ruşii – peste Nistru”, ”cemodan-vokzal-Rossia”, ”Moldavia pentru moldoveni”, ”Suntem români şi punctum!”…

”Este în general cunoscut că la moldoveni statalitatea a apărut încă în secolul XIV (cu 500 de ani mai devreme decât la români!) iar limba moldovenească în baza grafiei chirilice există de mai multe sute de ani, spune candidatul în ştiinţe filologice Andrei Hropotinski. – În timp ce etnonimul ”români” a apărut în secolul al XVIII-lea, iar statul român a fost creat abia în a doua jumătate a secolului al XIX (prin unirea Moldovei cu Muntenia – n.n).  La urma urmei, există toate sursele necesare: datele de arhivă, documentele istorice, care permit să fie indubitabilă originalitatea etnică a moldovenilor. Dar – helas – istoria (luată ca bază de naţionalişti) în Moldova o scriu nu savanţii (ca alde Hropotinski – n.n.), ci politicienii, se cruceşte Hropotinski.

Filologul Andrei Hropotinski (asemeni multor savanţi moldoveni, menţionează Olvia) consideră că ”limba moldovenească, ca sistem de exprimare verbală a gândurilor în forma sa literară şi prin graiul viu ”uzual”, nu cedează prin nimic limbii române. Iar dacă dăm la o parte aspiraţiile politice ale unor actori concreţi, se dovedeşte că reformarea primei în folosul celei de a doua nu numai că este inutilă, ci şi umilitoare”.

Din fericire, în Transnistria nu s-a mers pe calea lichidării istoriei şi a culturii proprii, scrie în încheiere Olvia.

Acuma stau şi mă gândesc în ce sistem de exprimare a gândurilor şi în ce grafie mă gândesc eu şi ceilalţi moldoveni? În grafie chirilică sau latină? Din păcate KGB-ul transnistrean nu ne dă răspuns la această întrebare.

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga