JURNALUL copilului singur acasă

Din mărturisirile copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare

JURNAL de Chişinău încheie campania „JURNALUL copilului singur acasă”. În 22 de ediţii am publicat 22 de mărturisiri ale copiilor părinţii cărora sunt plecaţi peste hotare pentru că ei au nevoie să fie auziţi, iar problemele cu care se confruntă merită să fie soluţionate, lucru de care s-a ocupat grupul de experţi solicitaţi de JURNAL. „Vreau să vă mulţumesc. Colegii mei mă privesc şi se comportă altfel cu mine pentru că acum ei ştiu povestea vieţii mele. E greu să ai ambii părinţi în viaţă şi să creşti în internat, împreună cu copiii ai căror părinţi nu mai sunt în viaţă. Mama a promis că va reveni în primăvară acasă şi nu va mai pleca la Moscova”, ne-a spus fericită Lionela, eroina primului material publicat în cadrul campaniei „JURNALUL copilului singur acasă”.

Svetlana PANŢADupă publicarea primelor articole din cadrul campaniei „JURNALUL copilului singur acasă”, am fost contactaţi de mai mulţi cititori care s-au alertat de situaţia în care s-au pomenit copiii rămaşi singuri acasă. „Nimic nu poate înlocui dragostea părintească. Părinţii trebuie să conştientizeze acest lucru şi să renunţe la pornirea sa de a pleca în străinătate pentru a câştiga un ban”, a menţionat Valentin Ciobanu, un cititor fidel al ziarului JURNAL de Chişinău. „Citesc fiecare articol despre copiii rămaşi singuri acasă împreună cu fiul meu de 12 ani. Am observat anumite schimbări. Acum el nu-mi mai cere calculatoare sau telefoane mobile mai performante, deoarece înţelege că salariul meu de asistent medical nu-mi permite să o fac, dar nu pot pleca peste hotare – fiul nu-mi permite”, povesteşte Maria, o cititoare care a rugat să-i facem legătura cu Anişoara, o fetiţă de patru anişori mama căreia a decedat la Moscova. „Vrem să ne adunăm mai mulţi colegi ca să o ajutăm fiecare cu ce poate”, a spus femeia.

Din JURNALUL copiilor singuri acasă:

Lionela (16 ani), având mamă şi tată în viaţă, a crescut în internat: „După moartea bunelului, mama a plecat la Moscova pentru că la noi în sat nu şi-a putut găsi de lucru. Eram mici când ne-au adus la internat. Plângeam pentru că ne era dor de casă. Dar ne-am deprins”. Contactată de JURNAL, mama Lionelei, care, pe moment, se află la Moscova, a promis că în primăvară va reveni acasă şi nu va mai pleca. „Văd cât de greu le este fiicelor mele fără mine. Sper că mă vor ierta”, speră Veronica, mama Lionelei şi a Tatianei.

Nicuşor (9 ani) îi spune mamă bunicii: „Când era 8 Martie şi toţi copiii pregăteau cadouri confecţionate de mâinile lor ca să le dăruiască mămicilor, eu nu aveam cui să-i dăruiec cadoul meu. În acele momente, mă simţeam foarte singur. Părinţii mei sunt acum bunelul şi bunica”. Potrivit psihologilor, copiii lăsaţi în grija buneilor suportă foarte mult decesul acestora, deoarece, pentru micuţi, buneii au statut de părinte.

 

 

 

 

Anişoara (4 ani), micuţa încă nu ştie că mama ei a decedat în timp ce se afla la muncă în Moscova: „Mă numesc Ana-Maria. Am patru ani. Mama mea e la Moscova. Am fost şi eu acolo. M-am plimbat cu mama pe lângă un havuz. Ea mi-a cumpărat îngheţată fără cacao. Nu vreau ca mama Lilia să o sune pe mama la Moscova. Ea are mult de lucru şi se oboseşte. Voi pleca şi eu la ea. Acolo este casa mea”. Sociologul Diana Cheianu recomandă rudelor micuţei să-i spună despre decesul mamei. „Trebuie să o pregătească şi să-i spună simplu că mama nu mai este.”

 

 

Dina (12 ani), surioara ei a fost mutilată de tată-său: „Ultima dată l-am văzut la procesul de judecată. El (tatăl fetelor) nu are voie să se apropie de noi sau să ne sune. A stropit-o pe sora mea de cinci ani cu acid acetic în timp ce ea vorbea cu mama la telefon. Ea este în Italia şi a văzut cum arată Lenuţa la ecranul calculatorului, a vorbit cu ea pe skype.  Nu se putea opri din plâns. Acum mama trebuie să lucreze mult pentru a achita operaţiile plastice de care are nevoie surioara mea”. Cazul respectiv este monitorizat de Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii.

Cristi (8 ani) a anunţat-o pe mamă-sa la telefon că tată-său şi-a pus capăt zilelor: „De fiecare dată când primeam o notă de 10 fugeam repede cu agenda la tata ca să i-o arăt. Fratele meu mai mic, Cătălin, încă nu poate scrie şi citi. Ultima dată când l-a sunat pe tata, mama l-a certat pentru faptul că fratele meu încă nu ştie carte. Acum îi voi arăta agenda cu note bune doar bunicii. Tata s-a spânzurat, dar mama nu a venit din Franţa”. În urma publicării istoriei fraţilor Cristi şi Cătălin, am fost contactaţi de medicii de la Spitalul Clinic Republican pentru Copii „Emilian Coţaga” care ne-au informat că intervenţia chirurgicală la ochi de care are nevoie Cătălin poate fi făcută gratuit. E suficient să vină mama cu copilul la spital. Am contactat-o pe Ina pentru a o anunţa, însă femeia a spus că nu revine degrabă acasă. „Am mai puţin de jumătate de an de când sunt în Franţa, nu pot să vin acum. Vă mulţumesc, dar de copilul meu eu singură voi avea grijă”, a spus categoric femeia.

Costel (14 ani) nu mai vrea să revină în R. Moldova: „Deşi m-am născut şi am copilărit la Mileştii Mici, Ialoveni, R. Moldova, casa mea este Italia. Când aveam doar patru ani, părinţii mei au plecat în străinătate. Ulterior, m-au rupt de la sânul bunicii, care m-a crescut timp de mai mulţi ani, şi m-au luat şi pe mine în Italia. Acolo s-a născut sora mea, Beatrice. Ea nu vorbeşte româna. Pentru ca familia mea să se întoarcă în R. Moldova trebuie să fie făcute mai multe schimbări în ţară”.

Numărul de familii care părăsesc R. Moldova în căutarea unei vieţi mai bune se măreşte pe an ce trece. Potrivit ministrului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga, în Italia îşi fac studiile şi frecventează grădiniţele peste 26 de mii de copii moldoveni. „E puţin probabil că aceste familii vor reveni în R. Moldova”, a declarat Valentina Buliga. În acest sens, MPSF, împreună cu OIM, a lansat un proiect în urma căruia va fi stabilit numărul exact al persoanelor plecate peste hotare care nu este cunoscut până în prezent, deşi se vehiculează că R. Moldova are peste un milion de cetăţeni aflaţi în străinătate, în timp ce copiii lor sunt singuri acasă.

Compania de mezeluri „Meat House” este sponsorul general al campaniei „Jurnalul copilului singur acasă”. Reprezentanţii companiei ne-au însoţit la casele copiilor părinţii cărora sunt plecaţi peste hotare şi le-au dăruit câte un colet cu produse „Meat House”.

The following two tabs change content below.