„Jurnal de Chișinău” a fost mai mult decât o facultate

Pentru mine, „Jurnal de Chișinău” a fost mai mult decât o facultate. Fiind încă studentă, directorul publicației, Val Butnaru, m-a angajat (bineînțeles, cu termen de încercare), alături de alți câțiva colegi de promoție. Țin minte, cu niște ani în urmă, un cunoscut ziarist și scriitor, fiind întrebat: ce v-a dat Universitatea în anii de studii?, a răspuns simplu: bursă și cămin.

Dacă universitatea mi-a dat bursă și cămin, „Jurnal de Chișinău” mi-a oferit posibilitatea de a-mi încerca puterile pe vastul ogor al jurnalisticii, deoarece cunoștințele acumulate în auditorii valorează foarte puțin dacă nu ai deprinderi în ale scrisului, fiindcă practica bate gramatica, nu e așa? Nu aș putea spune că mi-a ieșit totul așa cum voiam (sau cum doreau șefii) de la început, dar sfaturile și răbdarea șefilor, Val Butnaru, Aureliu Cornescu și Igor Nagacevschi, m-au ajutat mult să învăț, mai bine zis, să fur meserie, că așa spun meseriașii, cei pricepuți în domeniu.

Profesia de ziarist este, până la urmă, tot o meserie, ca oricare alta. Și dacă nu o faci cu multă râvnă, cu dragoste, chiar cu pasiune, degeaba mănânci pâine de gazetar și rozi blugii de scaun. Îmi aduc aminte cu plăcere și acum de un reportaj, publicat cu titlul „Sfeta, regina cerșetoarelor”. După ce mi-a văzut poza în ziar, îmbodolită și „travestită” încât chiar și mama care m-a făcut abia m-a recunoscut, și citind materialul, mama a plâns de emoție: pe de o parte, era bucuroasă că, iaca, am ajuns și eu să câștig o pâine, iar pe de alta, era înspăimântată – dacă mă furau țiganii și mă traficau sau mă obligau să cerșesc pentru ei?…

Chiar dacă am lucrat o perioadă relativ scurtă la „Jurnal de Chișinău”, publicația mi-a fost o bună școală și le rămân recunoscătoare și acum mentorilor mei de atunci. Apoi, am avut alți îndrumători buni pe tărâmul ziaristicii. Mai am încă multe de învățat până să ajung să pot transmite și altora ceea ce știu. Mulțumesc destinului, mulțumesc, dragă „Jurnal de Chișinău”! La mulți ani și să ai cât mai mulți cititori!

Natalia Hadârcă