JURNAL 1000 // Profesoara Parascovia Paladi citeşte ziarul nostru de 11 ani

„Nu pot fără presă”, sunt primele cuvinte ale profesoarei Parascovia Paladi în timp ce discutăm despre importanţa ziarelor azi, când trăim într-o eră în care noile tehnologii informaţionale sunt cele mai solicitate. Potrivit chişinăuencei, orice mijloc de informare în masă este util, „dar când iei în mână un ziar, cu poze, cu subiecte actuale şi interesante pe orice temă, îl parcurgi din scoarţă în scoarţă cu mare plăcere, neobservând când ajungi la ultima pagină”. „Astfel se întâmplă când citesc JURNALUL de Chişinău, de când a apărut şi până în prezent”, zice doamna Paladi şi înţelegem că efortul nostru nu e zadarnic.

Pe Parascovia Paladi am întâlnit-o de Ziua Abonatului, 29 octombrie, la Oficiul Poştal Central. S-a apropiat de masa JURNALULUI de Chişinău şi cu zâmbetul pe buze mi-a spus să-i completăm o fişă pentru un an de zile. „Vă citesc de când aţi apărut şi îmi sunteţi tare dragi toţi cei care lucraţi la acest ziar. Îmi place JURNALUL pentru că aici orice informaţie este bună şi utilă. În plus, poţi să-ţi mai alini şi sufletul cu unele subiecte. În afară de articolele de actualitate pe care le citesc cu drag nu-mi sunt indiferente paginile de sănătate, Il Paradisio, poveştile adevărate, Zigzag, Flagrant, programele, pe care le urmăresc, fiindcă astfel mai ştiu ce emisiuni mai sunt la televizor”, îmi spune doamna profesoară. Domnia sa  zice că toată familia adoră să citească ziarele – unica fiică şi nepotul Hans Cristian, care îşi face studiile la un colegiu din capitală.

Munca şi lectura o ţin în viaţă

Deşi este originară din satul Sireţi, raionul Străşeni, locuieşte la Chişinău din 1963, de pe timpul când îşi făcea studiile la facultate, după care a format şi o familie. Are 70 de ani şi 53 de ani vechime în domeniul învăţământului. A lucrat învăţător la clasele primare şi profesor de istorie, iar de două decenii predă la Şcoala Medie „G. Cojbuc” din Chişinău, la clasele primare. „Merg acasă la copiii care din motive de boală nu pot frecventa orele. Acum am doi copii pe care îi instruiesc la domiciliu; Andrei Bulgaru, care se află în scaun cu rotile, şi Iuliana Colţa, cu retard mintal. Îmi plac copiii. Ei sunt totul pentru mine şi tot ei îmi dau puteri. Şi le spun mereu elevilor mei să citească cât mai mult”, s-a confesat învăţătoarea.

Potrivit ei, munca şi lectura o ţin în viaţă. „Citesc cu cea mai mare plăcere ziarele şi cărţile. Mă alimentează energetic şi faptul că merg la aceşti copii neajutoraţi. Am învăţat în viaţa mea mii de copii, care azi sunt ingineri, medici, profesori, mă mândresc cu profesia mea, cu ceea ce am făcut până acum şi continui să fac. Nu mi-a fost uşor niciodată şi nici acum nu-mi este uşor să mă descurc cu toate, dar nu mă plâng de nimic. Deşi acum locuiesc singură, mereu fac ceva, numai să nu stau locului”, spune doamna Paladi. Are peste cinci decenii vechime de muncă, dar are o pensie de aproximativ o mie de lei, la care se mai adaugă şi salariul de învăţător de o mie de lei.

Solicitată să spună ce le-ar dori cititorilor ziarului „JURNAL de Chişinău”, acum, când ziarul a ajuns la editarea numărului 1000, învăţătoarea a declarat: „Să citească JURNALUL de Chişinău, pentru că este o bogăţie a omului. Prin ziare aflăm ce se petrece în lume şi la noi în republică. Presa este pentru noi un lucru indispensabil”.

Victoria POPA

The following two tabs change content below.