Josef Piłsudski, „aşa de simplu şi aşa de mare”

145 de ani de la naşterea personalităţii excepţionale a poporului polonez

La 5 decembrie 2012 s-au împlinit 145 ani de la naşterea lui Josef Piłsudski, mare om politic şi mareşal polonez, sub conducerea căruia a fost realizată reunificarea teritoriilor poloneze aflate sub ocupaţia a trei imperii vecine şi asigurată cucerirea independenţei de stat a Poloniei.

Istoricul Nicolae Iorga, prefaţând o ediţie de scrieri alese ale mareşalului J. Piłsudski, traduse în română, care a văzut lumina tiparului la Bucureşti, în 1936, menţiona: „Eroul polon, întemeietor şi conducător de stat, aşa de simplu şi aşa de mare, tocmai pentru că era aşa de simplu, aşa de mult în afară de toate slăbiciunile omeneşti, fără simţ pentru avere, fără patimă pentru glorie…”

Anii de liceu, „cei mai neplăcuţi” din viaţa sa

Josef Piłsudski s-a născut la ţară, în localitatea Zulow, nu departe de Wilno, într-o veche familie de nobili polonezi, în care era respectat cu sfinţenie cultul strămoşilor şi al Patriei. Părinţii săi au suferit profund drama înfrângerii Răscoalei poloneze de la 1863, îndreptată împotriva regimului de ocupaţie ţarist (tatăl său fusese comisar al Guvernului Naţional polonez). Acest sentiment s-a transmis şi tânărului Josef, marcându-i pentru totdeauna destinul.

Tânărul Josef şi-a urmat studiile la liceul din Wilno. Anii de liceu i-a considerat „cei mai neplăcuţi” din viaţa sa. Îl afecta profund modul în care profesorii ruşi vorbeau cu dispreţ despre Polonia, polonezi şi istoria lor. O atare atitudine dispreţuitoare faţă de valorile sfinte pentru fiecare polonez i-au alimentat „ura faţă de regimul ţarist de ocupaţie”. În anii de liceu s-a familiarizat cu ideile socialiste de sorginte rusească.

Exilul în Siberia de Est

În 1885 s-a înscris la Universitatea din Harkov. După primul an de studii, autorităţile universitare i-au refuzat dreptul de a-şi continua învăţătura la facultatea de medicină. Intenţiona să-şi continue studiile în străinătate. N-a reuşit să-şi realizeze intenţia deoarece, la începutul anului 1887, a fost arestat, împreună cu fratele său mai mare, Bronislaw, student la Universitatea din Sankt Petersburg, ambii fiind suspectaţi neîntemeiat de complicitate la atentatul la viaţa împăratului Alexandru al III-lea. Fratele său a fost condamnat la 15 ani de ocnă, iar tânărul Josef – la cinci ani de exil în Siberia de Est. În surghiunul siberian, datorită unor lecturi serioase, J. Piłsudski se va debarasa definitiv de influenţa ideilor socialiste ruseşti, acordând preferinţă socialismului occidental.

Relaţia cu Constantin Stere

În opinia sa, un element definitoriu al socialismului polonez trebuia să-l constituie lupta pentru emanciparea naţională a poporului polonez. În Siberia, Piłsudski a avut ocazia să-l cunoască pe Constantin Stere care fusese şi el condamnat pentru activitate revoluţionară la ani grei de exil. În romanul-fluviu „În preajma revoluţiei”, Stere se referă şi la camaradul său de surghiun, pe care-l întruchipează personajul Boreslaw Stadnicki. Cei doi exilaţi s-au cunoscut în satul Serghinsk de lângă oraşul Minusinsk.

Mulţi ani mai târziu, în septembrie 1928, Josef Piłsudski, a efectuat o vizită oficială în România. În cadrul uneia din recepţiile oficiale, a avut fericita ocazie să se reîntâlnească cu Stere, după aproape 40 de ani! Bucuria revederii a fost enormă pentru cei doi foşti camarazi de destin. S-au îmbrăţişat cu multă afecţiune şi au stat îndelung de vorbă, uitând cu desăvârşire de protocolul pe care urma să-l respecte înaltul oaspete.

De altfel, cu ocazia acestei vizite în România, organele represive sovietice au elaborat un scenariu de lichidare fizică a omului politic polonez, care urma să stea aici tocmai o lună, în mod special, la moşia unui prieten de-al său, pe nume Skupiewski din Târgovişte. Atentatul a eşuat. Se pare că cei treisprezece terorişti, infiltraţi, prin Tighina, în România, au fost anihilaţi de serviciile româneşti. În aprilie 1932, mareşalul Piłsudski, sfidându-i pe sovietici, a revenit în România. Mai mult, s-a decis să viziteze Chişinăul unde se va afla timp de patru zile pentru a-şi demonstra ataşamentul plenar faţă de aliatul său şi angajamentul de a nu admite o nouă răşluire a Basarabiei de către sovietici.

O nouă încarcerare şi evadarea

Reînnodând firul povestirii despre exilul siberian al lui Josef Piłsudski, vom menţiona că a revenit acasă abia în a doua jumătate a anului 1892, adică, după cinci ani de surghiun. A contribuit la lansarea organului de presă al Partidului Socialist Polonez, ziarul „Robotnik/ Muncitorul”, cumulând mai multe funcţii la această publicaţie: cea de redactor, de administrator, tipograf şi distribuitor. Această gazetă a jucat un rol extrem de important în mobilizarea polonezilor în lupta lor pentru neatârnare naţională.
La 25 februarie 1900, jandarmii ruşi au descoperit tipografia acestei publicaţii în oraşul Lodz. Piłsudski a fost arestat şi încarcerat în închisoarea din Varşovia, iar ulterior, în cea de la Petersburg. Peste un an, a reuşit să evadeze din spitalul închisorii şi s-a refugiat în Galiţia, aflată sub ocupaţie habsburgică.

În ajunul Războiului ruso-japonez, Piłsudski a ajuns la convingerea că obţinerea independenţei Poloniei şi reîntregirea teritoriului său nu puteau fi realizate doar prin intermediul unei propagande clandestine. A devenit adeptul unei lupte armate a întregii naţiuni poloneze împotriva ţarismului rus. Nucleul viitoarei armate l-au constituit cei mai curajoşi membri ai Partidului Socialist Polonez, care au constituit în cadrul acestuia „Organizaţia de Luptă”, condusă de J. Piłsudski.

De la propagandă clandestină la luptă militară

Un prilej favorabil pentru angajarea unei lupte pentru eliberarea Poloniei l-a constituit Războiul ruso-japonez, la începutul anului 1904. Pe teritoriul polonez, aflat sub ocupaţie ţaristă, au avut loc mai multe ciocniri violente între grupurile de polonezi înarmaţi şi unităţile militare şi de jandarmi ale Rusiei. Lupta plină de jertfă a patrioţilor polonezi a durat câţiva ani. Ultimii supravieţuitori ai acestei rezistenţe armate s-au retras în Galiţia. Autorităţile austriece au avut o atitudine tolerantă faţă de combatanţii lui Piłsudski, sperând la o colaborare cu aceştia într-un eventual război împotriva Imperiului Rus.

În Primul Război Mondial, legiunile poloneze, conduse de Piłsudski, au luptat, alături de armata austro-ungară, contra Imperiul Rus, pe fronturile din Regatul Poloniei, Galiţia şi Bucovina. Eroismul ostaşilor polonezi a fost elogiat de aliaţi care însă nu priveau cu ochi buni scopurile urmărite de Piłsudski şi camarazii săi – reconstituirea statului polonez independent.

Puterile Centrale au acceptat, în cele din urmă, să proclame un Regat polonez independent în hotarele teritoriilor poloneze aflate sub ocupaţie rusească. Piłsudski a fost invitat să preia conducerea treburilor militare în acest stat. Solicitarea acestuia de a forma o armată poloneză sub conducerea exclusivă a guvernului polonez a întâmpinat rezistenţă din partea Germaniei şi Austro-Ungariei. Refuzul lui Piłsudski de a colabora cu Puterile Centrale, în baza condiţiilor dictate de acestea, a avut ca urmare arestarea comandantului polonez şi a ofiţerilor săi, dezarmarea unităţilor poloneze şi încarcerarea lor în lagăre împrejmuite cu sârmă ghimpată.

Piłsudski versus Tuhacevski

Catastrofa centralilor pe frontul apusean a dus la eliberarea lui Piłsudski şi a camarazilor săi. La 10 noiembrie 1918 a sosit la Varşovia, a doua zi a fost numit comandantul armatei, iar peste două zile, a preluat întreaga putere în stat. La 20 februarie 1919, seimul (parlamentul) polonez l-a ales în unanimitate şef al statului, funcţie pe care o va deţine până la 9 decembrie 1922.

În această perioadă de glorie pentru poporul polonez, armata sa, sub conducerea mareşalului Piłsudski, a obţinut victorii pe toate fronturile contra invadatorilor străini, cea mai strălucită fiind cea repurtată contra Rusiei sovietice (în august 1920), care s-a soldat cu o catastrofă ruşinoasă pentru bolşevicii lui Lenin. Armata roşie, condusă de un alt etnic polonez, Mihail Tuhacevski, a fost spulberată în luptele decisive din august 1920 în preajma Varşoviei.

După o perioadă de trei ani de viaţă particulară (1923–1926), mareşalul a revenit din nou pe scena politică a Poloniei, contribuind în mod substanţial la consolidarea statului polonez, a armatei poloneze. Pentru strădaniile şi sacrificiile sale, aduse pe altarul Patriei, poporul polonez îi păstrează cu pioşenie întreaga recunoştinţă şi gratitudine.

Ion Varta

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)