Jocul de-a ortodoxia geopolitică // Doza de optimism cu Nicolae Popa

Ceea ce, anul trecut, în plină campanie electorală, trezea doar bănuieli, acum devine certitudine. Anumite acţiuni pe care atunci le credeam drept trucuri electorale de moment, acum se dovedesc a fi componente ale unei strategii de lungă durată.

Am scris în acest colţ de pagină despre „Altare pentru staffuri electorale” precizând, cu gradul de ironie ce se impunea, că Mitropolia Moldovei, când a dat dezlegare la implicarea în politică a parohiilor pe care le păstoreşte, nu ar fi făcut-o, chipurile, sub oblăduirea Moscovei, cum bârfea presa, ci numai şi numai sub oblăduirea Duhului Sfânt, printr-o decizie sinodală. Acum însă devine tot mai clar că Duhul Sfânt a avut, de fapt, un rol secundar.

Cu adevărat importante în acest proces s-au dovedit a fi interesele geopolitice ale Kremlinului. Şi electoratul a intuit imediat în ce constă croiala făcăturii. E puţin zis că partidul promovat de Mitropolia Moldovei a pierdut ruşinos. Acest partid a făcut de ruşine preoţimea, spulberând totodată lăudăroşenia celor ce insistă că populaţia R.Moldova este creştin ortodoxă în proporţie de nouăzeci la sută. Şi chiar dacă ar fi aşa, rezultatul este oricum lamentabil pentru imaginea Mitropoliei, bazându-ne pe faptul că aceasta nu este sprijinită decât de un număr infim de creştini ortodocşi. Mai scriam în acel articol că „slujirea unui singur partid de către Mitropolia Moldovei îi va îndepărta de la ea pe şi mai mulţi ortodocşi, făcându-i să treacă, în cel mai bun caz, la Mitropolia Basarabiei, dacă nu cumva se vor lepăda de ortodoxie”. Şi se pare că am avut dreptate. Totuşi, când faptele înalţilor ierarhi ai Mitropoliei Moldovei dezamăgesc lumea noastră creştină, în Republica Moldova nu e neapărat nevoie să te laşi de ortodoxie, fiindcă, din fericire, poţi fi un bun ortodox şi mergând spre altarele Mitropoliei Basarabiei.

Acum important e să existe dovezi cât mai clare că slujitorii Mitropoliei Moldovei sunt în stare să tragă concluziile de rigoare după pierderi atât de jenante. Observăm însă că după refuzul electoratului creştin ortodox de a susţine partidul care a promovat o apropiere cât mai strânsă de Moscova, a urmat jurământul de credinţă dat „Sfintei Rusii” de către Mitropolitul Moldovei. Iar mai recent Patriarhul Rusiei, Kiril, pare să îndemne şi politicienii din noua alianţă de guvernare să facă acelaşi lucru, precizând că „astăzi, după alegerile parlamentare, a început formarea unui nou guvern de conducere, cu care autorităţile bisericeşti au stabilit un dialog încurajator”. Mai mult decât atât. Există semne că Sanctitatea Sa şi-ar dori ca şi elevii din şcolile noastre, odată cu introducerea „Bazelor Ortodoxiei”, să înceapă lecţiile cu depunerea aceluiaşi jurământ faţă de „Sfânta Rusie”. Căci altfel ce rost ar mai avea insistenţa şi grija neţărmurită faţă de educaţia religioasă a copiilor noştri în vederea predării în şcoli a religiei „pe o bază permanentă”?

În această ordine de idei, te şi miri de ce Patriarhul Moscovei este deranjat de faptul că fostul preşedinte interimar a criticat Mitropolia Moldovei afirmând că aceasta nu este independentă, dar este doar o „filială a Bisericii Ortodoxe Ruse”, mai precizând că „o atare retorică necesită o replică adecvată şi competentă din partea Bisericii”. Probabil ar trebui să înţelegem că o „replică adecvată şi competentă” ar fi una de ordin practic, şi anume: Mitropolia Moldovei să se abţină de a se transforma într-o filială a Bisericii Ortodoxe Ruse şi cu atât mai mult într-un instrument ortodox al geopoliticii ruseşti în R. Moldova.

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)