Jelaniile lui Ghimpu

De la un timp, mai pe toate canalele tv, dai peste Ghimpu lamentându-se sau vorbind iritat, înţepat, ţâfnos, supărat pe toată lumea, mai ceva ca coana Chiriţa pe ţăranii săi. Nimeni nu-i poate intra în voie, îl enervează, nimic nu-l mulţumeşte, cu excepţia propriului partid şi a propriei persoane. Ba că moldovenilor nu le place adevărul pe care îl spune numai el, ba că nu votează corect, sunt invidioşi, îi roade, îi mănâncă succesul său, îl apucă şi îl trag de picioare, ca să nu se ridice prea sus. Ba că Filat şi Lupu îl lucrează pe la spate, au organizat un atac împotriva lui, s-au folosit de bunătatea sa, de faptul că nu se poate duce cu comuniştii şi „înghite, Vasile, câte găluşte îţi dau!”. Astfel, crede el, ei ascultă de indicaţia Moscovei, care nu doreşte ca el să devină spicher. Acum s-a terminat! Gata! – ameninţă Ghimpu. O să facă tot posibilul, împreună cu partidul ca să promoveze adevărul în Republica Moldova. Căci nimeni în afară de el nu mai e capabil de aceasta. Şi mass-media nu difuzează ceea ce trebuie, şi analiştii politici s-au înmulţit peste măsură, vorbesc ceea ce le trăsneşte prin cap, de parcă pentru asta luptă el de douăzeci de ani fără încetare…

Ce mai! Toată lumea e de vină, doar Mihai Ghimpu e uşă de biserică, e bun de pus la icoane.

Totuşi, aşa „nerecunoscători” cum sunt, moldovenii l-au ales pe Dorin Chirtoacă primar al capitalei, şi poate situaţia PL era mai bună dacă ar fi avut un lider care se mai uita în oglindă, înainte de a arăta cu degetul spre alţii.

Căci cu cât se lamentează mai mult dl Ghimpu, cu atât scade mai mult ratingul PL. De la 14,68% în alegerile din 29 iulie 2009, a ajuns la 9,96% la cele din 28 iunie 2010. În primul caz, cap de listă a fost Dorin Chirtoacă, la ultimele alegeri – Ghimpu însuşi. Poate aceasta e soluţia, să se dea la o parte şi să vină în fruntea partidului cineva care să nu-i enerveze pe moldoveni cu tânguielile şi jelaniile sale?

Paul Borzac