Jean-Claude Juncker și cutia lui de viteze (II)

Soluția adevărată ar fi repararea mecanismului comunitar, ajustarea diferențelor, aplanarea conflictelor, găsirea unor formule flexibile de integrare. Nu este grav că statele europene înaintează cu viteze diferite spre o construcție unitară, gravă este transformarea acestei stări de fapt într-un modul de dezvoltare.

Jean-Claude Juncker nu sesizează contradicția: un mecanism nu poate funcționa, concomitent, pe mai multe viteze. Mai mult, disfuncțiile actuale ale UE se datorează tocmai faptului că unele guverne au forțat integrarea, acționând unilateral, pe când altele au întârziat nepermis reformele și procesul integraționist. Este firesc ca țările nucleare ale Uniunii, care sunt și țările cele mai dezvoltate, să-și dorească mai multe de la construcția europeană. La fel de firească este și reacția în doi peri a acestora la reticențele, ezitările, mofturile și năravurile deloc occidentale ale celor din Est (Estul, și nu Brexitul fiind rațiunea principală a agitației franco-germane).

Cu toate acestea, planul avansat de Germania și Franța, căreia îi dă glas președintele Comisiei Europene, nu va rezolva toate problemele UE, ci va adânci disparitățile între adepții federalizării și cei ai unei comunități mai mult economice decât politice. Dacă se dorește cu adevărat salvgardarea UE, și nu a intereselor unor țări anume în UE, aceasta nu rezidă în liberalizarea procesului de integrare, după criteriul junimist „intră cine vrea, rămâne cine poate”, ci, dimpotrivă, în fortificarea structurii actuale, în lichidarea restanțelor, în remotivarea și stimularea „corijenților” și „restanțierilor”.

În momentul în care decidea extinderea UE spre Est, Occidentul își lărgea nu numai piața comună, ci își asuma, implicit, și o oarecare răspundere față de țările atrase în proiectul european. Precum și riscurile aferente: era evident, de exemplu, că țări precum Bulgaria sau România se vor integra mai greu ca celelalte. Acum, recunoscând decalajele, dl Juncker și liderii europeni care îl susțin au hotărât că e mai bine să treacă peste acestea, lăsându-le pe seama țărilor care le-au generat. Decalajele (culturale, mentale, politice, economice etc.) sunt însă singura mare problemă europeană. Toate celelalte – migrația, refugiații, stagnarea etc. – sunt efectele și nu cauzele acestor disparități. Pentru a le rezolva e nevoie de un efort susținut, de un proiect de durată. Țările fondatoare ale UE și clasa politică a acestora nu par să fie gata pentru așa ceva. Confruntați cu necesitatea de a duce până la capăt procesul de integrare, politicienii occidentali fac azi pasul înapoi.

Explicația este simplă. Pe vremea când planificau extinderea UE, aceștia aveau în minte o strategie mai curând managerială decât una politică. O Europă pe hârtie, o diagramă pe monitor, un proiect cu finanțare generoasă, o modalitate de a extinde un business. Mai puțin visul lui Adenauer și Monnet – proiect politic și civilizațional de anvergură ce ar fi rezistat cu ușurință unor intemperii minore și temporare precum „decalajele de dezvoltare”.

În aceeași manieră, cuminte și managerială, de funcționar corporatist, judecă în prezent integrarea inventatorul „cutiei de viteze” europene, dl Juncker. În loc să reflecteze la cauzele „răului” comunitar (nu chiar atât de multe și nu chiar atât de complicate și insurmontabile), acesta decretează „răul” drept soluție de viitor.

Deși președintele Comisiei Europene și-a luat măsurile de precauție necesare – scenariul „vitezelor diferite” coexistă cu altele patru –, pentru toată lumea este clar că e vorba de o falsă dilemă (eroare logică, dar și morală), care restrânge voința membrilor UE la două opțiuni, una “albă”, alta “neagră”. În realitate, există mult mai multe posibilități, nemaivorbind de faptul că opțiunile propuse de dl Juncker – ori mergem mai departe, cu aceeași viteză și previzibil ca Beneluxul, Italia, Franța și Germania, ori ne deplasăm imprevizibil, în direcții și cu viteze diferite, ca și până acum – aduc mai curând a șantaj subtil de moment decât a soluție politică de durată.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)