Jamala: „Este groaznic când oamenii nu au memorie”

Interpreta ucraineană Jamala, de origine tătărească, câştigătoare a concursului Eurovision 2016, a relatat în cadrul unui interviu cauzele care au determinat-o să scrie textul cântecului său, a povestit despre deportarea familiei sale, despre drama familiei sale şi despre imposibilitatea de a-şi vizita rudele din Crimeea. Vă oferim transcrierea interviului.

– Cântecul Dvs. este despre deportare. În opinia mea, ce se întâmplă acum în Crimeea este o nouă deportare. De fapt, tătarii din Crimeea pierd din nou patria lor. Pentru Dvs., reprezentantă a tătarilor din Crimeea, ocuparea Crimeii de către Rusia este acelaşi lucru?

Şi da, şi nu. Ţin minte foarte bine ce îmi povesteau străbunica mea, Nazîlhan, bunica mea, Die, bunicul meu, Ayar, tatăl meu Alim. Acest subiect a fost transmis în familia noastră de la o generaţie la alta. De fiecare dată când ne aşezam la masă, bunicul meu îşi amintea cum a avut loc deportarea, cum nu aveau de mâncare şi ce bine este că mâncăm acum pilaf.

Reacţionam nervoasă la aceste amintiri ale bătrânilor mei. Odată cu trecerea vremii, am avut şi eu din ce în ce mai mult această durere, această privaţiune de a merge în grădină să mănânc o rodie sau o smochină. Deoarece nu aş mai vrea să se repete scenele despre care îmi povesteau bunicii mei. Iată de ce am scris această piesă, am scris-o pentru a aminti celor care au ştiut şi pentru a le spune celor care nu au avut de unde să ştie. Deportarea a fost ceva de groază, a fost o tragedie. Au murit mulţi oameni. Cei care refuzau să intre în vagoane erau omorâţi… Nu vreau să îmi imaginez nici pentru o secundă această paralelă.

– În Rusia, despre deportarea tătarilor din Crimeea, ca şi despre deportarea oricărui alt popor, nu se obişnuieşte să se discute acum. S-a vorbit despre acest lucru în anii 90, acum însă se consideră nepatriotic. V-aţi propus să abordaţi acest subiect în cântecele Dvs?

Eu sunt artist şi fac ceea ce vreau, fac ceea ce îmi place şi scriu cântecele în care cred. Nu mă orientez în funcţie de ceea ce este în vogă. A semnala anumite subiecte este o dorinţă a oricărui om de creaţie. Cântecul „1944” nu a fost scris pentru Eurovision sau pentru a fi interpretat anume acum. L-am scris acum jumătate de an. Evident că ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, în Rusia, în lume, îmi face şi mai tristă viaţa. Or, ceea ce se întâmplă acum în Ucraina face parte din viaţa mea.

Eu nu pot să-mi vizitez bunicul de 87 de ani, care se află în Crimeea. Nu pot să-mi vizitez părinţii… Străbunicul meu a murit în cel de-al Doilea Război Mondial. În timp ce lupta în rândurile Armatei sovietice, îşi apăra patria, la 18 mai 1944, familia sa, soţia şi cinci copii, a fost băgată în vagoane marfare şi dusă nu se ştie unde.

– Acuzaţi de colaboraţionism şi prietenie cu fasciştii…

Este atât de groaznic să trăieşti atâta timp în minciună. Cel mai groaznic mi se pare faptul când omul nu îşi mai poate demonstra dreptatea. Pentru că nu mai este, nu este nici măcar mormântul. Este groaznic când oamenii nu au memorie. Evident că nu vom putea schimba nimic, dar suntem capabili să prevenit aceste lucruri, suntem oameni civilizaţi. Trebuie să învăţăm a vorbi, să ţinem minte.

Sursa: youtube.com

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)