Iubiţi-vă!!!

Iubirea este singura pasiune care te răsplăteşte cu o monedă fabricată de ea însăşi. Aşa îmi voi începe povestea mea de dragoste. Povestea care nu s-a sfârşit şi care continuă şi astăzi, şi va continua întotdeauna, până când moartea ne va despărţi. Ştiu că sună a fantasmagorie, dar cred în sufletul pereche, cred că există oameni care sunt născuţi unul pentru celălalt. Nu trebuie decât să-l cauţi, să-i dai şansa să-ţi întâlnească privirea. Deoarece fericirea adevărată e totdeauna o clipă, iar această clipă poate fi exact acea privire.
TRIST! Sunt oameni pe acest pământ care nu reuşesc într-o viaţă să întâmpine această clipă sau nu îi acordă atenţia necesară. Dragostea e „hoaţă”, te fură, te înşală, dar tot ea este aceea care reuşeşte să te facă să urci pe cele mai înalte culmi sufleteşti. Este singura ce te poate salva din lumea aceasta crudă şi plină de negură. „Dragostea este un joc ciudat: amândoi câştigă sau amândoi pierd!”, scria Octavian Paler.
Prin tot ceea ce am scris nu vreau decât să vă spun să nu încetaţi să visaţi şi să speraţi! Eu sunt astăzi un om împlinit sufleteşte şi sper peste ceva timp că voi fi împlinit şi profesional! Iubiţi! Fără iubire sunteţi morţi! Cum spunea cineva din cei vestiţi: „Iadul înseamnă să nu iubeşti niciodată!”.
Anonim
Dragostea adevărată este nemuritoare

Au trecut aproape şase luni de când sufletul meu pereche a fost luat de lângă mine. Am fost şi suntem departe unul de celălalt, dar dragostea dintre noi s-a maturizat atât de mult încât simt pe zi ce trece că îmi cresc aripi. Mă simt un înger fericit care şi-a găsit în sfârşit raiul. Mi-e atât de dor, dar rezist, rezist pentru el. Pentru a-i putea da putere şi curaj să meargă mai departe şi să nu se înece în această mare obscură, plină de obstacole. Simt că ce avem azi vom avea şi mâine. Nu e ceva trecător. Îl vreau pentru totdeauna, căci e singurul care mă înţelege şi mă sprijină indiferent de ceas, de anotimp, de vreme, de stare. Îl simt prezent cu toate că e departe. Îl văd zâmbind, cu toate că aceasta e doar în vis, îl iubesc şi este o realitate! Poate că e singurul lucru de care sunt 100% sigură şi nu mi-e ruşine să recunosc; îmi dă libertate, credinţă, speranţă şi dorinţa de a începe o nouă zi, şi aceasta numai alături de el. Lupt pentru că luptă, luptăm împreună pentru un ideal pe care îl avem aproape împlinit! El este acela de care am nevoie. Este soarele ce îmi luminează dimineaţa, fără de care nu aş mai vedea rostul vieţii mele. Distanţa ne-a apropiat, ne-a unit şi mai mult, azi suntem una şi aceeaşi persoană. „Dacă omul ar fi nemuritor, sufletul lui ar fi pustiit!” Păstraţi umbra inocenţei…
Viorica C.

De ce se vinde dragostea?

Dacă aţi şti toată povestea mea în mici detalii, cred că nu m-aţi crede. Poate nici eu nu aş fi crezut dacă mi-ar fi povestit cineva. Sunt un bărbat de 29 de ani, recent am divorţat. Cuplul nostru a durat trei ani. Am avut o soţie frumoasă şi, după cum am aflat, şi  deşteaptă. Nu am avut copii, fiindcă soţia nu dorea. Spunea că încă nu este pregătită moral şi mai doreşte să se distreze. Nu am insistat. Vroiam să îi fac pe plac. O iubeam ca un nebun şi la fel de nebun eram când credeam că şi ea mă iubeşte. Poate că era prea tânără pentru mine, căci diferenţa de vârstă era de şapte ani. Istorioara noastră a fost plină de surprize.
Mă consider un bărbat simpatic şi deştept, deşi de data asta am dat-o în bară. Am crezut în ceea ce nu a fost şi nici nu putea să fie. Nu sunt materialist şi o consideram şi pe soţia mea o astfel de persoană. Dar s-a dovedit a fi invers. În urmă cu vreo cinci luni, consideram că am de toate: soţie, un post de lucru foarte bun, care satisfăcea toate necesităţile materiale, ba chiar mai mult. Cel mai important e că consideram că am „iubire”. Ea mă satisfăcea pe deplin, nu banii pe care îi aduceam în casă. Probabil, iubita mea era de o altă părere, deoarece, îndată după ce am pierdut un job valoros, ea nu a mai dorit să continuăm relaţia noastră. Atunci şi-a dat seama că nu mă mai iubeşte, nu mă vede tată al copiilor săi. Credeam că o să dărâm pământul în mii de bucăţi în acele momente. Acum a trecut puţin durerea, dar încă nu pot înţelege de ce s-a întâmplat aşa.
Ion, mun. Chişinău
The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău