Iubirile pătimaşe ale lui Marin

Şi aşa, pe neobservate, cei doi s-au trezit încătuşaţi frumos în vâltoarea iubirii. Se întâlneau în mare taină pentru înrudirea misterioasă de suflet şi carne, fără să fie bănuiţi

A-Lovely-Man-And-A-Cute-Woman

Marin, la cei aproape 40 de ani ai săi, a iubit mai multe femei. Au fost iubiri pătimaşe, foarte bine ascunse de ochii lumii. A iubit femeia, a respectat-o şi o respectă, dar nu i-a spus niciodată: „Te iubesc”. A fost şi este un bărbat minunat, ager la minte. N-a trebuit să caute femeile care i-au trecut prin inimă, ele înseşi alergau după el. Doar Angelica a fost o excepţie. Avea 17 ani în acea primăvară, iar ea – 25, femeie măritată. Ea era de o frumuseţe fascinantă. Marin mergea la ea acasă la ore de engleză de câţiva ani. Tânăra nu muncea la şcoală, ci la un birou de traduceri. Soţul ei era un influent om de afaceri.

Bucheţelul ofilit, aruncat sub geam

Marin era elevul ei de câţiva ani, dar în primăvara ceea ceva se întâmpla cu profesoara lui. Îl atingea de mână parcă involuntar, în treacăt, din vreme în vreme, îl privea cu coada ochiului. Iar într-o zi l-a privit îndelung în ochi şi, în timp ce îl privea, ochii ei i s-au părut mai strălucitori. Băiatul s-a simţit ca lovit de o undă de lumină. Cuprins de extaz, Marin a constatat că profesoara s-a îndrăgostit de el. Retras de felul lui, nu ştia ce trebuie să facă. Din punct de vedere emoţional, nu era pregătit să facă el primul pas, dar nici Angelica. În scurt timp, iubirea lui a izbucnit mistuitor. S-a gândit pentru început să-i ofere flori. Dar nu ştia ce flori îi plac. În cele din urmă, l-a luminat un gând. Şi-a zis că dacă mamei sale, la început de primăvară, îi plac foarte mult ghioceii, s-ar putea să o surprindă plăcut şi pe ea cu un buchet de ghiocei. A cules singur din inima pădurii bucheţelul şi la următoarea întrevedere i l-a întins cu dragoste. Tot drumul îşi imagina cât de bucuroasă va fi tânăra doamnă. Cum îl va cuprinde de gât cu mâinile ei plinuţe şi îl va săruta fierbinte. Dar toate aşteptările lui s-au spulberat. Ea l-a pupat pe frunte, cum pupi un copil, i-a mulţumit, a pus ghioceii pe geam într-un păhăruţ şi a început lecţia de engleză. Şi mai mare avea să-i fie dezamăgirea a doua zi, când a văzut bucheţelul ofilit, aruncat sub geamul casei. S-a întristat foarte tare, l-a durut. A pus bietul de el în fiecare floricică câte o picătură de iubire, iar ea s-a arătat atât de indiferentă şi nepăsătoare. Era convins că şi-a făcut iluzii, Angelica nu se îndrăgostise de el.

Avea şi bani, şi frumuseţe, şi suflet bun

În schimb el, sensibil în faţa frumuseţii acestei femei, se îndrăgostise lulea. Ştia din cărţi că un bărbat adevărat luptă pentru femeia pe care o iubeşte. Face tot posibilul ca să-i demonstreze că dragoste mai mare ca a lui nu mai găseşte altundeva. „O să o bombardez cu gesturi frumoase ca să înţeleagă cât de mult o iubesc”, şi-a zis în timp ce se simţea neglijat şi rănit. Şi a început să-i ofere câte un trandafir roşu, o ciocolată, un bibelou. După trei luni de eforturi neîntrerupte de cucerire, a rămas cu buza umflată. Angelica a plecat cu soţul ei în capitală. Nu i-a fost uşor să susţină examenele de absolvire. Ajuns la facultate în Chişinău, înamoratul o căuta peste tot. Cu inima pusă pe jar, spera să o întâlnească la teatru, la Sala cu Orgă, la Palatul Naţional, pe stradă, în parc. Dar timpul trecea şi bruneta cu ochi pătrunzători nu mai apărea în calea lui.

În anul doi, primăvara i-a răspuns la sentimente Elenei, o fată care s-a apropiat de el foarte ciudat. Într-o zi, Marin a intrat într-un magazin. S-a oprit în faţa unei cămăşi violete, care îi plăcuse foarte mult. Când s-a uitat la preţ, a înţeles că nu e de buzunarul lui. A vrut să plece, dar Elena, o minune de fată de o frumuseţe ireală, l-a oprit: „Îţi place? Dă-mi voie să ţi-o dăruiesc”. Şi i-a cumpărat-o. Aşa a început relaţia cu această apariţie neaşteptată, care avea şi bani, şi frumuseţe, şi suflet bun. (Elena lucra la o bancă.) A fost o experienţă frumoasă, o unire profundă de suflete, ţinută departe de ochii colegilor. Marin mergea la ea acasă în zilele de vacanţă. Se înţelegeau numai din priviri, nu era loc de cuvinte, iar nopţile de dragoste erau pline de farmec. Dar într-o zi Elena avea să-i dezvăluie un secret. Era căsătorită, se pregătea să plece la soţ în Germania. Apoi în viaţa lui Marin s-au rânduit alte Ilenuţe, Margarete, cu care s-a iubit pătimaş, în taină. Au fost femei la care se gândeşte cu drag şi cu bucurie în suflet şi după ce s-a despărţit de ele.

Angelica revine în viaţa lui Marin

La 27 de ani, iubirea şi dăruirea luminau chipul lui Marin. Fiecare gest frumos, fiecare zâmbet îi adăugau un plus de frumuseţe. Tocmai în această perioadă din primăvara vieţii lui s-a căsătorit cu Veronica, o fată din Chişinău, care, să vezi şi să nu crezi, locuia în vecinătate cu Angelica şi soţul acesteia, Octavian. În scurt timp, familiile lor s-au împrietenit. Iar iubirea lui Marin către Angelica a izbucnit din nou. De această dată, femeia din visele lui i-a răspuns la sentimente. Şi aşa, pe neobservate, cei doi s-au trezit încătuşaţi frumos în vâltoarea iubirii. Se întâlneau în mare taină pentru înrudirea misterioasă de suflet şi carne, fără să fie bănuiţi.

Angelica nu avea copii. Medicii i-au spus că nu va putea naşte niciodată. Dar iată că după doi ani de relaţie înflăcărată cu Marin, a rămas însărcinată. În aceeaşi vreme, a rămas însărcinată şi Veronica. Într-o zi, Angelica avea să-i declare lui Marin: „Dragul meu elev de odinioară, acum când testul a arătat că port în pântece copilul tău, când trăiesc alături de tine cele mai frumoase clipe, vreau să-ţi mărturisesc că te-am îndrăgit încă din anii adolescenţei tale. Octavian a bănuit atunci că sunt îndrăgostită, dar nu ştia că tu eşti omul pe care îl iubeam. Era gelos. Nu suporta ca cineva să-mi ofere flori. El mi-a aruncat peste geam ghioceii pe care mi i-ai dăruit cu atâta dragoste. M-am rugat şi am sperat că drumurile noastre se vor reîntâlni. Şi uite că Dumnezeu nu numai că ne-a reîntâlnit, dar a vrut ca tu să-mi faci un copil. Un copil de la tine aşteaptă şi Veronica. Ce facem? Cum mergem mai departe?” „Am sperat în adâncul sufletului şi eu că vom fi cândva împreună. Cred că ar fi logic şi firesc să ne scoatem iubirea din ascunziş şi să ne facem un cuib al nostru undeva departe de capitală”. (Va urma)

The following two tabs change content below.