Iubirea, gândul divin și copacul de măslin

Cât de copleșitoare și miraculoasă i s-a părut acea zi și acea noapte! Nu-și imaginase că avea să vadă atâtea lucruri și atâția tineri pe acele locuri de poveste. Veniseră și ei, la fel ca ea, în Grecia pentru a cunoaște vestigiile civilizațiilor antice. Iar pe insula Corfu au mers pentru a admira livezile de măslini și portocali scăldate în lumina primăverii, pentru a vizita orașul medieval Corfu. Era o zi blândă de aprilie, parfumată cu mireasma florilor de măslin.

Erau atât de frumoși acești copaci binecuvântați de Dumnezeu încât Iuliana își desfăcu mâinile și căzu în genunchi în fața unuia dintre ei ca în fața unei icoane! Un gând de femeie tânără îi încolți în minte: „E atât de frumos și atât de adevărate sunt toate! Ce-ar fi să-mi întâlnesc aici dragostea adevărată, să fiu la fel de fericită cum sunt acești măslini îmbrăcați în floare din care iese viața în întâmpinarea vieții?”. Iuliana avea 27 de ani și trecea printr-o despărțire. Era încă proaspătă rana provocată de soțul ei care o părăsise după nici trei ani de căsnicie.

Și cum stătea ea așa și-și înfiripa un regat din gândurile ei, un tânăr dintr-un alt grup de turiști o privea de la câțiva metri distanță, zicându-și în mintea lui: „Ce fată frumoasă! Cum să mă apropii de ea? Chiar dacă n-o să pot s-o cunosc, în amintirea mea va rămâne așa cum stă îngenuncheată în fața măslinului, emanând în jur pace, credință, speranță”. A scos aparatul de fotografiat și a fotografiat-o. Erau amândoi pe aceeași lungime de undă. Fata s-a ridicat încetișor, și-a îndreptat ochii spre cer, apoi a pornit în urma grupului. Pentru tânărul ce-o urmărea prezența ei era atât de copleșitoare, o simțea zăvorâtă în taina ei aproape pe jumătate divină. Poate Marea Ionică, poate trecutul mitic, peisajele exotice sau primăvara coborâtă năvalnic pe acele locuri încărcate de istorie, erau de vină.

Cum a început povestea lor de dragoste

În aceeași zi, după-masă, Iuliana avea să se întâlnească față în față cu tânărul în timp ce traversau pe jos orașul Corfu, capitala insulei, cel mai mare oraș medieval din Grecia. Iar la Biserica „Sfântul Spiridon” mâinile lor s-au atins în clipa când aprindeau lumânări pentru vii și pentru cei trecuți în veșnicii. Preț de câteva secunde privirile li s-au întâlnit, apoi fiecare cu gândurile sale a mers mai departe ca să se închine în fața moaștelor Sfântului Ierarh Spiridon. Erau impresionați de tot ce vedeau: icoane valoroase, gravuri în aur și argint. Au ieșit din biserică și și-au continuat călătoria prin oraș fiecare cu grupul său. Seara, spre surprinderea tânărului, o întâlni din nou pe enigmatica fată. Era cazată cu tot grupul de turiști din Iași la același hotel din centrul vechi, unde a fost cazat și grupul lor din Bulgaria.

Tânărul și-a făcut curaj și s-a apropiat de frumoasa brunetă cu păr lung și ochi mari negri. I-a vorbit în engleză. Iar după ce au făcut cunoștință au trecut la limba română. Tânărul cu numele Eduard făcea parte dintr-o asociație culturală bănățeană din Bulgaria. Iar Iuliana, născută la Chișinău, după absolvirea facultății rămăsese să muncească la Iași. Orașul Corfu, cu splendoarea lui romantică, avea să pună începutul poveștii lor de dragoste. S-au plimbat toată noaptea pe străzile lui înguste pline de lume, prin parcurile pline cu flori de primăvară. Au savurat frumusețile și au comunicat intens. A doua zi, Eduard își încheia vacanța și a plecat în Bulgaria. Iar Iuliana peste câteva zile s-a întors la Iași.

Nu se grăbea să dea frâu liber sentimentelor

A început o comunicare cu Eduard pe internet. El nu era un băiat oarecare. Jurnalist de meserie, o impresiona prin felul cum gândea, cum îi vorbea. În sufletul ei mocnea un început de idilă, dar nu se grăbea să dea frâu liber sentimentelor. Mai avea niște probleme de sănătate. Era foarte vulnerabilă emoțional după ce o părăsise soțul plecând cu alta. Un lucru foarte mic o stresa. Iar Eduard i se părea prea bun, nu voia să-l încarce cu problemele ei. Și a început singură să ducă o luptă cu sine, să analizeze dramele personale prin care a trecut: divorțul părinților când avea doar şapte ani, moartea fratelui mai mare într-un accident de mașină, nașterea prematură a copilului, care a decedat la două săptămâni, șocul prin care a trecut când și-a prins soțul în pat cu amanta. Acesta din urmă îi zdruncinase toată încrederea pe care o avea față de oameni, dar nu a demolat-o.

Rugăciunea și comunicarea cu Eduard au ajutat-o să depășească aceste probleme, să se liniștească, să ajungă la un echilibru, să-și poată face cu drag și interes meseria, care o ține într-o permanentă evoluție. (Iuliana este medic de profesie.) De la o zi la alta sentimentele ei pentru Eduard erau în creștere. Așa au trecut șapte ani de comunicare pe internet, la telefon și câteva întâlniri pe malul mării în Bulgaria, se apropiaseră foarte mult sufletește. Cu încredere unul în celălalt ajunseseră la momentul când puteau să-și oficializeze relația. Jurnalistul a analizat mai multe variante de cerere în căsătorie și a ajuns la concluzia că cel mai potrivit loc va fi insula Corfu din Grecia, unde s-au cunoscut.

Au făcut legământ la Canalul Iubirii

Cum se apropiau șapte ani din acea zi, Eduard i-a spus Iulianei că ar dori să serbeze evenimentul pe Insula de Smarald din Grecia (așa i se mai spune insulei Corfu). A făcut rezervări din timp după un scenariu pe care nu i l-a divulgat. Ajunși pe insulă, au mers mai întâi în sătucul unde a văzut-o pentru prima oară, în acea grădină liniștită și fermecătoare de măslini, lângă acel copac cu poezia lui. După aceea au intrat într-o tavernă, unde îi aștepta o masă cu șampanie, flori și lumânări. Au stat relaxați și au rememorat filmul acelei neuitate zile și nopți din viața lor. Apoi au repetat traseul pe care-l avuseseră cu șapte ani în urmă prin capitala insulei.

Dar surpriza cea mare a venit în ziua următoare. Cu inelul de logodnă în buzunar și cu o rămurică mică de măslin înflorit în geantă, Eduard a invitat-o pe Iuliana într-o călătorie cu autocarul ca să mai vadă și alte locuri de pe insulă pe care nu le văzuseră. Mergeau către Canalul Iubirii (Canal d”Amur), admirând peisaje de vis într-un amalgam de frumusețe naturală, dar Iuliana nu știa unde va fi stația terminus. Ajunși la locul mirific, fără un banner cu întrebarea esențială „Vrei să fii soția mea?”, sau vreo inscripție pe plajă, Eduard a îngenuncheat pe nisipul fin, i-a cerut iubitei mâna, i-a oferit rămurica de măslin și i-a pus pe deget inelul de logodnă. Fascinată de momentul în care s-a văzut cu inelul pe deget, dar și de peisajul încântător, Iuliana a strigat de fericire: „Daaa!”.

A fost un „Da!” izvorât din toată inima, rostit atât de tare de-au răsunat stâncile spectaculoase din jur. Emoții, îmbrățișări, sărutări în lumina razelor de soare și a peisajului de la suprafața apei, care zice Iuliana, este deosebit. (Eu nu l-am văzut. Nu am ajuns pe acolo. Iuliana mi-a spus povestea ei.) Apoi Eduard a scos din geantă două cămăși albe în care s-au îmbrăcat și s-au aruncat în apa curată, traversând canalul împreună ca să rămână împreună pentru tot restul vieții, precum spune mitul. Au băut șampanie pe malul mării, au povestit, au râs, s-au relaxat și s-au bucurat cu tot sufletul de acest moment unic, pe care îl păstrează viu în memorie.

A urmat o nuntă frumoasă în Bulgaria, într-un sat din apropierea orașului Varna, unde s-au stabilit Iuliana și Eduard și continuă să scrie povestea lor de dragoste. Acum Ea are 39 de ani, iar El – 36. Cresc împreună o fetiță de doi ani și jumătate și mai așteaptă un băiețel. Îngrijesc cu multă dragoste și un copac de măslin pe care l-au plantat în grădină în ziua nunții. Sunt fericiți.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)