Iubire ca în filme

O persoană normală cu nevoi speciale – aşa mi-a plăcut mereu să fiu. Am avut o relaţie de un an şi jumătate în care şi eu, şi el am agonizat. Despărţirea s-a concretizat prin simpla apăsare a unei taste. Eram convinsă că nu am să găsesc altul ca el, că nu am să mai iubesc şi că viaţa mea amoroasă se va sfârşi odată cu despărţirea noastră.

Totul a început pe net. Când l-am cunoscut, îmi provoca aversiune tot ce avea legătură cu el. Mi-a furat poze din calculator cu ajutorul unui program. Doamne, cât l-am detestat în momentul acela. Pur şi simplu, îmi violase intimitatea. Îl vedeam ca pe un duşman al feminităţii.

Cu timpul, am început să îmi schimb ideile, să îl privesc altfel, dar parcă tot nu era de ajuns. Îmi spunea că nu a iubit niciodată, că nu o va face, până într-o zi când mi-a zis că mă iubeşte. Nu am ştiut cum să reacţionez. Am luat-o ca pe o glumă. Cu timpul, „gluma” a prins proporţii şi îmi place să cred că acum trăim o frumoasă poveste de dragoste. Poate cea mai frumoasă. Nu pot să văd viaţa fără el. Şi aşa coşmarul meu de pe net a devenit cel mai frumos vis care îmi dă putere şi mă împlineşte, zâmbetul cu care încep ziua şi cel cu care o închei. Cel mai curat şi mai frumos gând al meu. Aceeaşi inimă ce bate în două fiinţe atât de diferite şi totuşi atât de asemănătoare. Şi pentru prima oară în 20 de ani trăiesc fiorii unei frumoase iubiri.

Silvia din Ungheni

The following two tabs change content below.