Iubea și murea cu gândul la ea

Divorțul nu este o bucurie în viața nimănui. Pentru Nelu a fost de fapt o traumă majoră a vieții sale. Iar pentru fiul lui, Dragoș, rămâne o rană deschisă în continuare. Nici după șapte ani de la despărțire, fiul nu-i poate ierta mamei sale trădarea. El consideră că oricât de rău i-ar fi fost în familie, dar nu i-a fost rău, nu trebuia să ia decizia de divorț în favoarea străinului. Vezi, Doamne, spune el ironic, a ajuns să se îndrăgostească fără să vrea de un italian după 14 ani de căsnicie fericită!…

Povestea lui Nelu și a Mariei a început frumos. S-au cunoscut în timpul studiilor la Universitatea Agrară. S-au căsătorit  în ultimul an de facultate. Deși au avut posibilitatea să rămână în Chișinău la catedra facultății de economie pe care au absolvit-o, ei au ales să plece în raion mai aproape de părinți. (Se trăgeau din același raion, sate diferite.) Crescuți în ideea că orice muncă nu este o rușine, indiferent că ești femeie de serviciu, muncești la pământ sau ești director de întreprindere. Tânărul cuplu a ales să muncească la pământ.

Aveau afacere, casă și masă, prieteni

După ce au înregistrat o gospodărie țărănească în satul de baștină al lui Nelu, au obținut un credit investițional, ceea ce le-a permis să construiască trei sere moderne în care au început să cultive ardei dulci, roșii, varză și castraveți. Producția o comercializau atât pe piața locală din raion, cât și pe piețele angro din Chișinău. Nelu s-a dovedit a fi un bun administrator și a reușit în scurt timp să-și pună afacerea pe picioare. Astfel, din veniturile obținute, și-au construit o casă de toată frumusețea, și-au cumpărat două mașini, alte lucruri care le făceau viața frumoasă. Pentru fericirea deplină îl aveau pe Dragoș. Se simțeau foarte bine. Toate lucrurile, prietenii, oamenii din sat le sporeau energia și entuziasmul.

Nelu, bărbat așezat și cald la cuvânt, se considera un om împlinit și fericit. Avea nevastă frumoasă pe care și-o luase din dragoste. Nu era gelos, chiar dacă Maria atrăgea privirile multor bărbați. Credea în sinceritatea ei și în jurământul pe care l-au dat în fața altarului. Când se adunau pe la petreceri și se aducea vorba despre înșelare, despre soția cutăruia care i-a pus soțului coarne, Nelu o cuprindea pe Maria și zicea: „Eu nu am de ce mă teme. Sunt mai mult ca sigur, Mărioară dragă, că tu n-o să calci niciodată pe alăturea cu drumul. Dacă aveai s-o faci, o făceai demult”. Maria îl privea cu duioșie, apoi pe un ton dulce și suav îi șoptea: „Tu știi cât de mult te iubesc! La ce mi-ar trebui să mă încurc cu altcineva?!”. Mâinile ei muncite îi încolăceau gâtul, iar buzele îl sărutau cu pasiune în văzul tuturor…

Nimic nu prevestea ruptura

Și zilele treceau cu pace și înțelegere. Iar pofta venea mâncând. Dacă au văzut soții că afacerea le merge bine, au hotărât să-și mărească numărul de sere și au luat un împrumut destul de mare de la bancă. Ca să se achite mai repede cu statul, Maria a hotărât să plece în Italia. Dragoș avea atunci 13 ani. Timp de doi ani și jumătate datoria a fost achitată, dar Maria nu se grăbea să se întoarcă acasă. Continua să trimită bani, pachete, ținea legătura cu Nelu și Dragoș prin telefon. Avea un comportament normal. Nimic nu prevestea ruptura.

Cine putea să se gândească că, după trei ani de ședere în Italia, „Mărioara cea fidelă” va veni acasă însoțită de un bărbat italian mult mai în vârstă decât ea și va declara: „Faceți cunoștință. El este Mario. E omul alături de care vreau să fiu tot restul vieții. Ceea ce simt pentru el nu am simțit niciodată pentru tine, Nelu. E gata să facă orice ca să mă vadă fericită. Nu-și poate imagina viața fără mine și nici eu fără el. Nu te supăra că am venit să-ți cer divorțul. După doi ani de conviețuire cu Mario, am ales să rămân cu el. O să-l iau și pe Dragoș în Italia ca să-i ofer un viitor mai bun”.

Nelu și Dragoș stăteau înlemniți. Se uitau muți când la Maria, când la italian. Le pierise graiul. După o lungă pauză, Dragoș a rupt tăcerea: „Spune-ne că a fost o glumă, mamă! Nu pot să cred că l-ai schimbat pe tata, bărbat tânăr și frumos, cu un moșneag urâcios!”. „Nu, fiule, nu e glumă, e adevărat! Este un suflet bun, iubitor, mult mai tandru decât tatăl tău. O să vezi cât de frumos o să se comporte și cu tine.” Frustrați, tata și fiul, au întrebat într-un glas: „De ce?! Ne era atât de bine împreună!”.

Maria și-a îndreptat privirea spre italian, apoi s-a uitat țintă în ochii celor doi și a răspuns cu un pic de răutate în voce: „Da. Mi-a fost bine. Dar cu Mario e mult mai bine. Când vorbesc cu el e ca și cum aș vorbi cu mine. Cu tine, Nelu, nu mi s-a întâmplat niciodată să rezonăm atât de perfect. Nici măcar nu știam că poate fi o astfel de chimie între oameni. Iată de ce nu vreau să stau lângă tine cu gândul la Mario. Nu vreau să mă mint pe mine, dar nici să te torturez pe tine …”.

Iubirea e ca moartea de puternică

Sfaturile părinților, prietenilor, rugămințile lui Nelu și Dragoș de a nu se grăbi cu divorțul, au fost în zadar. Maria a obținut până la urmă divorțul și s-a întors cu Mario al ei în Italia ca să se bucure de „recunoaștere și acceptare reciprocă completă”, cum le-a spus la despărțire. Dragoș n-a vrut să plece cu ea. A rămas să sufere alături de tatăl său, învinuind-o de trădare pe maică-sa. Grea de tot a fost lovitura pentru Nelu. Era dărâmat.

Își pierduse pofta de mâncare, nu dormea nopțile. Nu putea nicidecum accepta gândul că totul s-a terminat între ei, știind cât suflet a pus în relația lor. „Timpul vindecă totul și poate tu ai ceva mai bun pregătit”, îi repetau mereu apropiații. Dar trecuse o jumătate de an și totul rămânea cenușiu și trist în viața lui. Era cea mai traumatizantă experiență prin care trecea. Nici gând să-și găsească o altă femeie, cum îl sfătuiau rudele. Continua s-o iubească pe Maria. Unicul refugiu și-l găsea în „Cântarea Cântărilor” din Biblie. Citea în nopțile de nesomn…

În dimineața ceea fatală a urcat la volan mai trist ca niciodată. Era zi de luni. Și ca de obicei se grăbea să-l ducă pe Dragoș la liceul din centrul raional, unde studia băiatul. În drum spre liceu îi tot vorbea fiului cu citate din „Cântarea Cântărilor”. De câteva ori a repetat zicerea  înțeleptului Solomon: „Iubirea e ca moartea de puternică”. La despărțire Dragoș i-a zis: „Tată, e timpul să oprești sângerarea și să-ți calmezi durerea. Nu lăsa amărăciunea să te doboare! Nici tu, nici eu nu am cunoscut-o pe mama până la capăt. Sau poate acest Mario a schimbat-o… Găsește-ți și tu o altă femeie ca să poți uita mai repede de mama, așa cum a uitat ea de tine”.

Nelu și-a strâns fiul la piept cu multă căldură. Două lacrimi fierbinți i s-au prelins pe obraji. Apoi a prins capul lui Dragoș între palme, l-a privit cu duioșie și a rostit: „Mulțumesc pentru sfat, feciorașule! Nădăjduiesc că mă va ajuta Domnul să găsesc drumul spre Lumină”. Și a pornit înapoi spre casă cu ochii împăienjeniți de lacrimi. La marginea orașului îl aștepta sfârșitul drumului. Un TIR ieșit pe contrasens a lovit mașina lui Nelu, care circula regulamentar. Mașina s-a rostogolit de câteva ori, izbindu-se de un stâlp de înaltă tensiune. Nelu a murit pe loc…

Maria a venit la înmormântare. Toate rudele însă au privit-o cu ochi răi. Dragoș nici n-a vrut să vorbească cu ea. O respinge până în prezent, refuză orice ajutor din partea ei. E matur deja. Are 24 de ani și o prietenă cu care se întreține din anii de școală, dar nu se grăbește să se însoare. A absolvit și el Universitatea Agrară și continuă să muncească în serele în care a fost deprins cu munca de mic. Este convins și simte că tatăl său îl veghează de acolo de Sus. Nu trece zi ca să nu-și aducă aminte de el și să nu-i mulțumească că l-a învățat să fie bun și puternic, atent cu oamenii din jurul său.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce