Istoria se rescrie. La Chişinău, dacii i-au înfrânt pe romani

Acest Draco este o reproducere fidelă a celui reprezentat pe Columna lui Traian. A fost folosit în special de cavaleria dacică și în timpul ofensivei producea un vâjâit foarte puternic

Dacii şi romanii şi-au dat întâlnire în scuarul Teatrului de Operă şi Balet „Maria Bieşu”

Chiar dacă au pierdut cele două războaie cu romanii (101–102; 105–106), dacii au reușit la Chișinău să-și apere libertatea. Cele două armate – Legiunea V Macedonica și armata dacilor – intră pe câmpul de luptă – scuarul Teatrului de Operă și Balet. Romanii conduși de Quintus Marcius Turbo, așa-numitul „legatus”, un roman cu multă experiență de război.

Legatul poartă o armură ce reliefează un trup musculos, bine făcut, ce inspiră respect și frică în rândul dacilor. Coiful acestuia are creastă roșie, ca să fie mereu în văzul soldaților. În cazul în care comandantul este răpus pe câmpul de luptă, legiunea se desființează. Lângă legatus se află „centurio” – mâna dreaptă a comandantului, cel care dă ordine în timpul luptelor.

Numele centurionului nostru este Caius Iulius Certus. După ce va cuceri Dacia, va deveni garda de corp a împăratului Traian. Acesta are un coif cu o creastă de culoare neagră.

Centurionul este și el un bărbat experimentat, cu sute de lupte în spate, deține drept de viață și de moarte asupra soldaților, dar e și prima țintă a inamicului. E îmbrăcat într-o cămașă de zale, are pe spate o pelerină roșie, la șoldul stâng poartă „gladius” – o spadă scurtă și lată cu tăișuri din două părți și vârf triunghiular. La șoldul din dreapta are pumnalul „pugio”, cu care străpunge barbarii în cazul în care își pierde gladiusul. Ţine în mâini o bucată de tulpină de viță-de-vie pentru a „cuminți” soldații nedisciplinați.

Legionarii, mașini de luptă

O legiune romană nu poate exista fără stindard. Legiunea V Macedonica are un stindard albastru pe care este înscrisă denumirea legiunii și pe care este reprezentat simbolul acesteia – taurul. În cazul în care stindardul ajunge în mâinile inamicului, bătălia este pierdută pentru romani, iar legiunea se desființează. De aceea stindardul este păzit de către romani ca o adevărată relicvă. Ofițerul ce ține stindardul poartă o mască de fier, iar pe post de pelerină are o blană de urs.

Legionarii romani, adevărate mașini de luptă, sunt bine instruiți. Aceștia poartă coifuri metalice, sunt echipați cu gladius și pugio. Pe mâna dreaptă legionarii poartă o armură „maneca”, formată din segmente metalice.

Cosoarele dacilor

Dacii sunt conduși de căpetenia Oroles. Acesta are o armură combinată din solzi și zale, ține în mâna stângă un scut mare oval. În mâna dreaptă ține o spadă cu un singur tăiș, numită „sax”, primită în dar de la un prieten dintr-un trib germanic. Armura dacilor este formată din cămăși din solzi de piele. Dacii sunt echipați cu arme numite „cosor” – un cuțit scurt cu vârful încovoiat prins de o bâtă lungă.

Cosoarele sunt lungi ca să ajungă cu ușurință coifurile și gâturile romanilor, dar și pentru a agăța și a trage coifurile acestora de jos sau de sus. Din cauza acestei arme, împăratul Traian a fost nevoit să facă modificări în echipamentul legionarilor, dotându-i pe aceștia cu coifuri ce aveau în vârf plăci de metal în formă de cruce ce nu permiteau cosoarelor să străpungă căștile.

Dacii își recuperează camaradul

Niciun legionar nu are dreptul să dea dovadă de lașitate. Altfel, legatul poate ordona decimarea – fiecare al zecelea rând din legiune este executat

În anii în care romanii luptau cu dacii, o legiune era formată din cinci mii de soldați. Pe câmpul de luptă din centrul Chișinăului se află 12 soldați romani și cam tot atâția daci. Exclamând „Dacia liberă!”, armata dacică atacă prima. Bătălia se încheie în favoarea romanilor. Aceștia iau un prizonier dac. Pentru a-și recupera camaradul, dacii atacă din nou. Romanii se grupează formând un bloc. Primul rând de legionari se pune în genunchi, înfige scuturile în pământ, cei din spate își fixează scuturile deasupra celor din față – așa-numita tactică defensivă „broasca țestoasa”. Infanteriștii daci încearcă cu dârzenie să străpungă structura defensivă romană.

Concomitent, doi daci atacă din flanc și recuperează camaradul luat prizonier. Cu orgoliul rănit, romanii se regrupează repede. Cei răniți sunt duși pe linia din spate pentru a primi ajutor medical. Niciun legionar nu are dreptul să dea dovadă de lașitate. Altfel, legatul poate ordona decimarea – fiecare al zecelea rând din legiune este executat. Romanii se regrupează într-o formațiune ofensivă, „cuneus”, unitatea romană formează un con al cărui vârf sparge linia dacică.

Romanii, pentru un timp, reușesc să-i împrăștie pe daci. Însă aceștia se regrupează foarte rapid și atacă formațiunea care își apără cu dârzenie stindardul. În cele din urmă, dacii fac o breșă în formațiunea romană și îi ucid pe romani sub aplauzele mulțimii ce s-a adunat pe scările Teatrului de Operă și Balet. „Dacia liberă!” scandează mulțimea bucuroasă, văzând înfrângerea romanilor. Deși a părut un joc inofensiv, unii dintre participanți aveau sânge pe mâini.

Draco, totemul dacilor

Membrii asociației „Terra Dacica Aeterna” din Cluj sunt niște entuziaști. Arheologi, profesori, funcționari și simpli lucrători de birou, cei circa 50 de membri ai asociației sunt oamenii care își petrec timpul liber reconstituind istoria. Iar această reconstituire presupune o muncă migăloasă: studii, documentare, meșteșugărit. Detaliile sunt cele care conferă autenticitate armurilor și armelor confecționate de membrii asociației.

Despre confecționarea obiectelor ne povestește Radu Zăgreanu, alias „Bicilis”, care duce un totem – un cap de lup negru „Draco” fixat pe un băț: „Acest Draco este o reproducere fidelă a celui reprezentat pe Columna lui Traian. A fost folosit în special de cavaleria dacică și în timpul ofensivei producea un vâjâit foarte puternic. A fost mai greu să reproducem vestimentația și armele dacilor, pentru că nu avem atâtea surse bibliografice. Ne-am inspirat din Columna lui Traian, din descoperirile arheologice. Crearea unui scut, de exemplu, poate dura câteva luni.”

Personajele se iau în serios

Fiecare membru al asociației își alege un personaj cu care se identifică și la imaginea căruia lucrează mult. Astfel, un membru al asociației nu este pur și simplu dac sau roman, ci un om concret – de exemplu, Caius Memius Primus, care în viața reală poartă numele Tudor Bonta. Sau Gerula, care în viața reală este Mugur Pop. Fiecare din aceste personaje își confecționează armura care ajunge până la 25-30 de kilograme.

Armele sunt confecționate de către fierari. Iată ce ne spune Paul Cheptea, președintele asociației, alias Quintus Marcius Turbo: „Fascinația descoperirii trecutului, experiența din domeniul artelor vizuale aplicate, precum și cunoștințele tehnologice m-au determinat să încerc primul experiment de reconstrucție, după date științifice, a unui echipament de legionar roman în 2006. Dorința mea ca România să fie reprezentată în activitatea de reconstrucție arheologică m-a determinat să înființez asociația ‘Terra Dacica Aeterna’”.

Vadim VASILIU

The following two tabs change content below.