Istoria ieroglifică

MIRCEA-V.-CIOBANU

Având vocaţie de istoric, Dimitrie Cantemir ar fi putut să descrie intrigile din Istoria ieroglifică în formă de cronică. Precum făcuse sfetnicul său, marele hatman Ioan Neculce. Pesemne însă că evenimentele şi conspiraţiile din umbra lor erau atât de obscure, implicând factori de influenţă interni (dinastii boiereşti concurente) şi externi (Poarta Otomană, Polonia, Imperiul Rus, unele ţări din Occident), încât numai o construcţie barocă, alegorică şi suprarealistă le putea cuprinde. Şi atunci timpul nu poate fi decât mitic, toate începându-se „mai dinainte decât temeliile Vavilonului a se zidi şi Semiramis într-însul raiul spânzurat a sădi…”

Timpul pentru noi e prezent etern, are caracter de repetabilitate şi… nu ne învaţă nimic. Consecutiv, ne rotim în cerc, călcăm mereu în aceleaşi străchini şi pe aceeaşi greblă. În această dimensiune supra-temporală, taberele beligerante apar oriunde şi oricând se nasc două opinii. Şi, mai ales, acolo unde sunt interese, se urzesc intrigi: „între crierii Leului şi tâmplele Vulturului (cele două capete ale mafiei, am zice noi azi – mvc).”

Dacă-i război, taberele anunţă mobilizare generală: „Așadar, Leul – jigăniile în patru picioare clătitoare, iară Vulturul – pre cele prin aer cu pene și cu aripi zburătoare ca la un sfat îndată le chemară și în clipă le adunară.” Parada oştilor e stratificată, conform rangurilor. Mai întâi răpitorii: „Pardosul, Ursul, Lupul, Hulpea, Şacalul, Mâța Sălbatecă și altele ca acestea, care de vărsarea sângelui nevinovat se bucură…”. Respectiv, în armata Vulturului: „Brehnacea, Şoimul, Uleul, Cucunozul, Coruiul, Hârățul, Bălăbanul, Blendăul și altele asemenea acestora…” care ar pieri, zice Cantemir, dacă „sânge nu vor vărsa” și „moartea nevinovatului nu vor gusta”.

istoria-ieroglifica-voli

Urmează eşalonul doi: câinii de pază ai sistemului, dobitoacele domestice, slujitorii, garda de corp. Vânători care, la rândul lor, pot să devină vânat pentru alţii: „Iară orânduiala a doua la Leu o ținea câinii, ogarii, coteii, mâțele de casă, Bursucul, Nevăstuica, Guziul, Şoarecele și alte chipuri asemenea acestora, carele pre cât sânt vânătoare, pre atâta se pot și vâna…” „Iară de la Vultur, a doua tagmă cuprindea Corbul, Cioara, Pelicanul, Coțofana, Puhacea, Cucuvaia, Caia și altele lor asemenea, carele mai mult de prada gata cu truda altora agonisită, fie măcar și împuțită, decât de proaspătă, cu a lor ostenință gătită, se bucură”.

A treia „tagmă” e publicul devotat, carnea de tun (la bătaie) şi de vot (pentru vremuri paşnice): „Iară a treia tagmă și cele mai de jos prapuri le ținea jigăniile și păsările, care în sine vreo putere nu au, nici duh vitejesc sau inimos poartă, ci pururea supuse […], precum este Boul, Oaia, Calul, Capra, Râmătoriul, Iepurele, Cerbul, Căprioara, Lebăda, Dropia, Gâsca, Rața, Curca, Porumbul, Găina, Turtureaua…”

De ce pomenesc eu această istorie cunoscută? Mai întâi, ca s-o amintesc celor care o ştiau dar au uitat-o, ori credeau că o ştiu. Apoi ca să anunţ existenţa ei celor care nu au ştiut-o. Dar mai ales pentru că ea se repetă permanent. Urmaşi ai celor doi ciobani criminali din Mioriţa (al treilea murind fără să lase urmaşi), când ne confruntăm, nu o facem pe legile concurenţei (intelectuale, economice, electorale), ci pe nelegiuirile războiului total.

Comunişti şi anticomunişti, „agrarieni” şi „frontişti”, proestici şi prooccidentali, pro-stabilitate şi anti-mafioţi, confruntările faunei politice de la noi (cu roluri interşanjabile, cu struţocămile care produc confuzii) au fost de fiecare dată una pe viaţă şi pe moarte. Personajele scenei noastre politice de azi pot juca perfect rolul jigăniilor din povestea lui Cantemir.

Niciodată războiul nu s-a încheiat. Nici limpede nu a fost niciodată, sforile fiind discret ascunse şi trase absolut surprinzător. Astfel încât lumea nu înţelege nimic. Nimic din aparenţe nu reflectă realităţile, feţele angajate fiind doar măşti, ilustrând „rangul”.

O eternă istorie ieroglifică, în conformitate cu genul. Şi cu tradiţia naţională.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu