Ion Leahu despre declaraţiile lui Lavrov: „Moscova caută calea spre o PROVOCARE”

Interviu cu colonelul Ion Leahu, fost membru al delegației moldovene în Comisia Unificată de Control

„Kremlinul este în căutarea unei reacţii care ar putea provoca utilizarea armatei Transnistriei”, comentează colonelul Ion Leahu declaraţia ministrului de Externe, Lavrov, despre suspendarea activităţii Comisiei Unificate de Control. Ministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, a declarat ieri, 6 iunie, la Kaliningrad, în cadrul unui mesaj adresat studenţilor Universităţii „Kant”, că, în urma expulzării diplomaților ruși de la Chișinău, Putin ar fi putut să recurgă la măsuri mai dure. Lavrov a ameninţat că „răbdarea Moscovei nu este nesfârșită”.

„Cei cinci diplomați ruși expulzați din R. Moldova lucrau în Comisia Unificată de Control. Fără aceştia, funcţionarea instituţiei ar putea fi suspendată. Ei discutau în mod regulat problemele care apăreau între Transnistria și R. Moldova. Chişinăul a decis să îi alunge. Prin urmare, comisia nu-și mai poate continua activitatea”, le-a declarat Lavrov studenților. Aflaţi despre eficienţa acestei comisii din interviul acordat JURNALULUI de Chişinău de către colonelul Ion Leahu.

Ce prevede regulamentul funcţionării acestei Comisii Unificate de Control?

Moscova reacţionează nervos la orice acţiune a Chişinăului. Indiferent de acţiunile acestuia, Kremlinul reacţionează bolnăvicios, atitudinea sa este, ca de obicei, batjocoritoare. Chiar şi atunci când preşedintele RM Igor Dodon i-a dăruit lui Putin nişte sticle de vin din colecţia acestuia de la Cricova, şeful statului rus nu a ezitat să îl ia peste picior.

Războiul nu e necesar pe moment nimănui. Toate părţile implicate în conflict îşi rezolvă problemele fără aplicarea armei, însă, de fiecare dată când regimul de Tiraspol a avut nevoie să ameninţe cu forţa, a făcut-o fără să acorde vreo importanţă operaţiunii de pacificare. Şi aici mă refer la terenurile arabile de peste drumul Râbniţa–Tiraspol din 2004, acapararea în acelaşi an a căii ferate de la Tighina, situaţia din portul Varniţa din 2006 etc.

Din păcate, nu ştiu detaliat situaţia de moment din cadrul Comisiei de Control. Conform regulamentului, şedinţele sunt deliberative în situaţia în care din partea fiecărei delegaţii sunt prezenţi cel puţin două persoane: co-preşedintele şi un membru plenipotenţiar. Nu exclud că Federaţia Rusă are o atitudine anapoda faţă de această comisie, nu ţine cont de evoluţiile posibile. Federaţia Rusă a avut ca membri plenipotenţiari în delegaţia sa două persoane: copreşedintele şi secretarul ataşatului militar, Grudin. Şi din momentul în care acesta a fost expulzat din R. Moldova, evident că locul său a rămas vacant. În consecinţă, şedinţele nu ar putea să aibă loc din simplul motiv că este prezent doar un membru cu funcţii depline. Şi dacă Lavrov a declarat că comisia nu poate fi convocată, motivul este doar acesta.

– Stimate Domnule Leahu, cum apreciaţi funcţionarea acestei comisii în ultima perioadă?

Am spus demult că această Comisie Unificată de Control nu este eficientă din două puncte de vedere. În primul rând, nu mai asigură pacea, care se menţine datorită a doi factori: 1) Războiul nu e necesar pe moment nimănui. Toate părţile implicate în conflict îşi rezolvă problemele fără aplicarea armei, însă, de fiecare dată când regimul de Tiraspol a avut nevoie să ameninţe cu forţa, a făcut-o fără să acorde vreo importanţă operaţiunii de pacificare. Şi aici mă refer la terenurile arabile de peste drumul Râbniţa–Tiraspol din 2004, acapararea în acelaşi an a căii ferate de la Tighina, situaţia din portul Varniţa din 2006 etc.

Repet, de fiecare dată când reprezentanţii regimului din stânga Nistrului au considerat necesar, au introdus în zona de securitate detaşamente înarmate, forţe suplimentare, şi nu s-au uitat ei la trupele pacificatoare. Prin urmare, Federaţia Rusă nu asigură pacea pe Nistru, după cum pretind.

2) Trebuia de mult să fie executate prevederile Acordului din 1998 de la Odesa, conform căruia posturile mixte ale Transnistriei şi cele de menţinere a păcii din zona de securitate trebuia reduse şi scoase în afara acestui spaţiu. Practic, prezenţa forţelor pacificatoare a Federaţiei Ruse şi-a încurajat Transnistria să-şi marcheze hotarul cu R. Moldova şi să îl ţină închis prin utilizarea trupelor de grăniceri, serviciului vamal, serviciului migraţional.

– Această atitudine a Moscovei se înscrie în reacţiile sale faţă de decizia autorităţilor ucrainene de a permite instalarea controlului moldo-ucrainean pe segmentul de frontieră transnistrean…

Kremlinul este în căutarea unei reacţii nu pur şi simplu „neadecvate”, cum spune ambasadorul ucrainean Karasin, ci care ar putea schimba situaţia şi, evident, ar putea provoca utilizarea armatei Transnistriei în conformitate cu declaraţia lui Ignatiev. Când era deja clar că Kievul şi Chişinăul erau absolut decişi să instaleze acest control, Ignatiev a declarat că solicită Moscovei ca aceasta să plaseze trupele sale militare în aşa fel în care ar separa forţele armate ale Transnistriei de cele ale R. Moldova. Însă, în primul rând, R. Moldova nu dispune de forţe armate în afara teritoriului său, vameşii şi Poliţia de Frontieră nu sunt înarmaţi, şi, în al doilea rând, noi avem vreo şapte-opt posturi în care forţele militare ale Transnistriei se află la o distanţă de doi metri de poliţiştii R. Moldova, care sunt de asemenea înarmaţi. Şi aceştia se află în apropierea aceasta nu de ieri, ci din 1993.

Au fost înregistrate conflicte între aceştia, însă aceasta nu a provocat vreun motiv întemeiat pentru declanşarea unui război. Prin urmare, faptul că Moscova tensionează intenţionat situaţia de Nistru şi acţionează într-un mod brutal îmi permite să spun că aceasta este calea spre o provocare.

Interviu realizat de Ilie Gulca  

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău