„Învăţământul rusesc în Basarabia, ridicol şi monstruos”

Interviu cu Gheorghe Negru, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova

–      Stimate dle profesor, cum se explică faptul că după mai bine de un secol de dominaţie rusească, cu tot efortul „civilizator” al Imperiului Rus, populaţia Basarabiei a rămas analfabetă ?

În primul rând, demnitarii Imperiului Rus nu au fost capabili să realizeze o modernizare profundă a economiei, învăţământului, culturii. Pentru ei, a avut prioritate, nu reformele economice, politice şi culturale, ci dorinţa de expansiune şi de creştere a efectivului armatei. Semnificativ în acest sens este următorul detaliu: 45% din bugetul anual al imperiului ţarist era utilizat pentru întreţinerea armatei uriaşe de circa 1,5 mil. de soldaţi.

În acelaşi timp, pentru învăţământ erau alocate doar 4%. În aceste condiţii, nu e de mirare că şcolile din Basarabia, chiar la începutul secolului XX, nu asigurau şcolarizarea tuturor copiilor. În 1901, după datele oficiale, doar 69.308 copii de vârstă şcolară de la sate (28%) frecventau şcoala, iar 176.000 (72%) rămâneau în afara şcolii.

În al doilea rând, analfabetismul basarabenilor, dintre care cei mai mulţi erau români (94,2 %), a fost cauzat chiar de sistemul de învăţământ din imperiul ţarist, care avea drept scop rusificarea totală a „alogenilor”.

–      Totuşi acest obiectiv a eşuat… Cum explicaţi ineficienţa acestui sistem?… 

La sfârşitul anilor 60 ai secolului al XIX-lea, Ministerul Învăţământului Public a început să deschidă în Basarabia şcoli primare săteşti cu predarea în limba rusă. În astfel de şcoli „limba locală” putea fi utilizată doar pentru predarea limbii oficiale. În paralel, în sate, a continuat procesul de transformare a şcolilor parohiale româneşti în şcoli parohiale cu instruire în limbile rusă şi slavonă. Astfel, către sfârşitul secolului al XIX-lea, în şcolile săteşti din Basarabia s-a creat un sistem de învăţământ elementar pe cât de ridicol, pe atât de monstruos. Şi deoarece majoritatea învăţătorilor moldoveni nu vorbeau limba rusă, în şcolile ruseşti noi deschise erau aduşi învăţători din guberniile interioare ale Imperiului Rus. Ne putem doar imagina cum aceşti profesori comunicau cu elevii moldoveni. Aceştia, conform descrierilor făcute de contemporani, ca într-un adevărat „teatru al absurdului”, „schimonoseau monstruos cuvintele” sau „gesticulau ca nişte oameni lipsiţi de grai”. Un asemenea sistem de învăţământ primar nu avea cum să contribuie la alfabetizarea populaţiei din Basarabia.

–      În celelalte gubernii de Vest, cazul provinciilor baltice, învăţământul rusesc a provocat o decădere a învăţământului, şi chiar o creştere a analfabetismului. Dacă am face o comparaţie între Basarabia şi provinciile baltice, prin ce s-ar deosebi Basarabia de guberniile baltice în domeniul învăţământului?

În provinciile baltice se observă un fenomen asemănător cu cel din Basarabia, dar, bineînţeles, cu elemente specifice. În Lituania, în anii 60 ai secolului al XIX-lea, limba rusă este decretată drept limbă oficială, iar cărţile în limba lituaniană, scrise cu grafie latină, au fost interzise. În anii 80 ai secolului al XIX-lea, toate şcolile primare din Estonia şi Letonia, în care se preda în limba germană şi în limbile locale, au fost trecute sub tutela Ministerului Învăţământului Public, ceea ce a însemnat transformarea lor în şcoli ruseşti. A urmat subminarea limbii germane şi impunerea predării în limba rusă în şcolile medii de stat şi particulare.

În 1893, Universitatea din Dorpat, în care predarea se efectua în limba germană, a fost de asemenea rusificată. În consecinţă, populaţia nu a mai dorit să finanţeze şcolile ruseşti, micşorându-se astfel numărul de şcoli primare. Pe de altă parte, ca şi în Basarabia, invazia de inspectori şi învăţători ruşi a contribuit la degradarea învăţământului naţional din aceste teritorii, transformându-i pe toţi cei care nu cunoşteau limba rusă în persoane analfabete.

Totuşi, spre deosebire de Basarabia şi multe alte zone, în provinciile baltice a existat un sistem de învăţământ naţional mult mai extins, iar alfabetizarea, în baza limbii şi culturii naţionale, cuprinsese cea mai mare parte a populaţiei, determinând dezvoltarea identităţii naţionale de tip modern. Era o deosebire de fond care evidenţia popoarele baltice de cele mai multe popoare ale Imperiului Rus, inclus de ruşi.

–      Evident, în doua jumătate a secolului al XIX-lea, circa 70-80% din baltici ştiau să scrie şi să citească. Alfabetismul lor a început să crească odată cu deschiderea şcolilor ruse. Şi totuşi trebuie să spunem că balticii, spre deosebire de moldoveni, au avut şcoală primară în limba maternă, conform legii învăţământului din 1870… Ce statut avea limba română în şcoala rusă din Basarabia?

Încă din 1828, când a fost anulat Regulamentul privind organizarea administrativă a Basarabiei din 1818, limba română în şcoli şi, în general, în societatea din Basarabia, nu a mai avut un statut oficial. Din acest an, ea a fost, pur şi simplu, tolerată ca limbă a populaţiei locale, care încă nu însuşise limba rusă. O limbă care treptat trebuia să dispară. Dacă până în 1866, când a fost suspendată predarea „limbii moldoveneşti” la Gimnaziul Regional din Chişinău, româna, ca şi limbile străine, contribuia la pregătirea elevilor pentru admiterea la gimnaziu, apoi, după această dată, continuarea predării ei în unele şcoli judeţene nu mai avea niciun rol social. După anularea predării „limbii moldoveneşti” în şcolile judeţene, în 1870, aceasta putea fi utilizată doar ocazional, ca suport pentru însuşirea limbii ruse.

–      În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, autorităţile ruse, împreună cu Biserica Ortodoxă Rusă, a demarat o campanie agresivă de rusificare a populaţiei dintre Prut şi Nistru… Ce a determinat Peterburgul să recurgă la asemenea acţiuni vehemente?

Doi factori au contribuit la declanşarea unei asemenea politici în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. E vorba de consolidarea în această perioadă a naţionalismului rusesc, care a urmărit să consolideze, prin impunerea unei identităţi ruseşti unice, integritatea imperiului. În acelaşi timp, peste Prut se formează şi se consolidează statul naţional România, constituind un pol de atracţie şi pentru românii din Basarabia. În 1866, pentru a neutraliza manualele de limbă română ale lui Ioan Doncev, care contribuiau la sincronizarea culturală a românilor din Basarabia cu cei din regat, familiarizându-i pe elevii din Basarabia cu grafia latină, Consiliul de Stat din Imperiul Rus a interzis predarea „limbii moldoveneşti” la gimnaziul din Chişinău, intensificând politica de rusificare în Basarabia.

–      Cu toate acestea, la începutul secolului al XIX-lea, în Basarabia se naşte o generaţie ce are conştiinţă naţională şi militează pentru Unirea Basarabiei cu România…

Politica de rusificare care, în opinia demnitarilor ţarişti, trebuia să ducă la creşterea coeziunii statului imperial rus, a determinat, în cele din urmă, pieirea lui. Această politică barbară şi extrem de costisitoare a avut un efect invers, contribuind la dezvoltarea identităţii româneşti moderne şi la apariţia mişcării naţionale din Basarabia. De altfel, cele  mai multe personalităţi ale generaţiei unirii s-au format în mediul studenţesc al Universităţii din Dorpat în care dispoziţiile naţionale şi antiţariste erau dominante.

–      Vă mulţumesc.

Interviu realizat de Ilie Gulca