Între SIS şi mgb

Interviu cu jurnalistul Ernest Vardanian

La o săptămână după ce a fost eliberat din detenţie de la Tiraspol, jurnalistul Ernest Vardanian s-a mutat împreună cu familia la Chişinău. Pe parcursul ultimelor două luni, mai mulţi oficiali de la Chişinău i-au reproşat că ar fi fost eliberat cu condiţia că în continuare va activa pentru aşa-numitul minister al Securităţii de la Tiraspol (MGB).

Svetlana COROBCEANU

– Ernest, după eliberare aţi mai mers în stânga Nistrului?

Oficial, nu mi s-a interzis accesul în stânga Nistrului, dar neoficial ştiu că nu mai am ce căuta acolo. Ne-am mutat la Chişinău peste o săptămână după ce am fost eliberat. Conducerea Guvernului ne-a acordat un ajutor foarte important, care ne-a permis să ne stabilim la Chişinău. Acum sunt şomer, dar mi-aş dori să revin la domeniul în care sunt specializat – politologia. Aş putea fi un bun expert în domeniul transnistrean, dar nu am primit nicio ofertă în acest sens.

– Cum credeţi, care a fost factorul decisiv care a contribuit la eliberarea Dvs.?

Au fost mai multe eforturi din partea Guvernului RM, a Ambasadei SUA şi a Marii Britanii. Au pledat pentru eliberarea mea şi mai multe ONG-uri. Totuşi, consider că un rol decisiv l-a jucat Patriarhul Catolicos al Tuturor Armenilor, care i-a adresat o scrisoare Patriarhului Kiril. Ultimul, l-a rândul său, i-a trimis o scrisoare lui Igor Smirnov în care a solicitat să fiu graţiat. În baza acestei corespondenţe eu am fost eliberat pe 5 mai 2011, după un an de detenţie.

– În ce condiţii a avut loc controversata înregistrare în care spuneţi că aţi fi activat în calitate de agent al SIS timp de nouă ani?

Am făcut-o sub presiune morală. Mi-au spus că după ce voi face acea declaraţie poate voi fi eliberat. Nu credeam în promisiunile lor, dar nu aveam alternativă. Nu a fost uşor să fac acea declaraţie, a fost o situaţie foarte umilitoare pentru mine. Nu doresc să deschid prea mult parantezele, pentru că e o chestiune asupra căreia urmează să se pronunţe Procuratura Generală. Dar acuzaţia că aş fi dezvăluit secrete de stat e mai mult decât ridicolă.

– Azi vă simţiţi în siguranţă în R. Moldova?

Relativ. Zic „relativ”, deoarece, pe parcursul ultimelor două luni, deja câţiva reprezentanţi ai organelor de forţă din RM mi-au reproşat că eu aş fi fost eliberat cu condiţia că aş fi acceptat să lucrez pentru aşa-numitul serviciu de securitate de la Tiraspol. Este o prostie, deoarece nu poate fi vorba de o colaborare cu MGB.

– Ce credeţi despre situaţia lui Ilie Cazac, căruia i se aduc acuzaţii similare?

După ce am fost eliberat, unii oficiali de la Chişinău m-au rugat să nu fac nicio declaraţie, ca să nu tensionez şi mai mult situaţia, dar cred că Ilie trebuie eliberat imediat. Acum o lună, am aflat că Ilie i-a trimis o scrisoare lui Smirnov în care cere să fie graţiat. Aş vrea să-l văd sănătos aici, la Chişinău, şi am speranţa că în curând acest lucru se va întâmpla.

– În urma celor întâmplate, cum aţi caracteriza justiţia de la Tiraspol?

Acolo justiţia se face prin telefon. Chiar şi în cazul meu, atunci când a început deja procesul la Tiraspol, unii colegi de-ai judecătoarei care m-a condamnat la 15 ani de detenţie i-au reproşat: „Ce faci?”. Ea le-a răspuns că este un ordin şi se supune. Lucrez la o carte, în care voi relata detaliat ce şi cum s-a întâmplat.

– Eşti unul din laureaţii Premiului Libertăţii conferit anual de JURNAL de Chişinău. Anul acesta premiul îi este acordat regelui Mihai I…

Vreau să vă mulţumesc că mi-aţi acordat acest premiu anul trecut, când eram în detenţie. Această distincţie nu a reprezentat doar un premiu material, ci a semnificat în primul rând o susţinere morală foarte importantă.

– Vă mulţumim pentru interviu.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

P.S. La închiderea ediţiei, am aflat că Ilie Cazac a fost eliberat.