Între PD şi PCRM // NEGRU

 

Comuniştii au revenit în parlament, ca să-l distrugă din interior, conform declaraţiilor lui Voronin. Oricum ar explica acest pas, este o înfrângere pentru ei, reflectând confuzia, deruta din capetele lor. Căci era clar de la bun început că boicotarea şedinţelor parlamentului nu duce nicăieri.

Nu a fost sincer

Voronin nu a avut curajul să vorbească sincer la congresul PCRM despre cauzele eşecului din 2009, să explice onest de ce a pierdut puterea, având majoritatea în parlament. Ca şi mai înainte el a arătat cu degetul spre vest şi a perorat despre conspiraţia anticomunistă pusă la cale din exterior. Nimic despre monstrul în care s-a transformat PCRM-ul în cei opt ani de guvernare, hrănindu-se, când pe ascuns, când în văzul lumii, cu fragezii lăstari ai democraţiei moldoveneşti, speculând nostalgiile şi fobiile unei populaţii debusolate, disperate.

Urât de tânăra generaţie

Liderul PCRM o fi uitat despre epurările din instituţiile publice, culminând cu cele de la Radio Moldova şi Moldova 1, pe care le-a pus să lustruiască în permanenţă pantofii puterii comuniste şi să latre la opoziţie, despre faptul că şi-a băgat în buzunar aproape toate posturile de radio şi tv private, despre hărţuirea şi arestările persoanelor care nu i se supuneau, despre „verticala puterii” pe care a edificat-o în pofida avertismentelor din exterior, în general despre faptul că regimul pe care l-a construit era o struţocămilă, democratic ca formă şi sovietic, autoritarist, ca conţinut. Voronin nu vrea sau nu poate să recunoască neplăcutul adevăr: că regimul său a fost urât de tineri, altfel ei nu ar fi ieşit în stradă în număr atât de mare la 7 aprilie 2009. Deşi trădată de liderul PPCD, tânăra generaţie nu şi-a uitat idealurile.

Un dulap de fier

Voronin nu a recunoscut că a încercat să ducă de nas, să prostească Occidentul (a spus-o europarlamentara Marianne Mikko, preşedintele Comisiei pentru Republica Moldova), aşa încât a băgat RM într-un impas din care aceasta nu putea să iasă decât „scuturându-se” de comunişti. PCRM seamănă cu un dulap de fier, pentru arme şi muniţii, pe care nu-l poţi integra într-un apartament modern, decât transformându-l într-o cazarmă.

Laudă-mă, gură

Liderul PCRM nu a recunoscut nici măcar impactul crizei economice mondiale asupra economiei moldoveneşti, vorbind despre „rezistenţa remarcabilă, inclusiv datorită reformelor liberale” a acesteia. Lauda de sine, se ştie, nu miroase a bine. În general, Voronin şi-a asumat doar declarativ vina pentru înfrângere. Raportul în faţa congresului semăna cu o încercare bizară de a se victimiza, pe sine şi partidul său, de a-l prezenta drept o formaţiune al cărei singur neajuns este generozitatea, încrederea în nişte persoane care nu au meritat-o, care au profitat de partidul comuniştilor, urmărindu-şi propriile interese. Este vinovat „trădătorul” Lupu şi ceilalţi, nu şi liderul care a vrut să-i folosească pe post de marionete, umilindu-i.

Socialism democratic şi leninism

Congresul PCRM nu a produs decât noi confuzii, anunţând mişcarea spre obiectivul socialismului democratic, fără însă a se dezice de leninism. Ceea vorbeşte despre harababura din capul lui Voronin. E ca şi cum ai încerca să devii creştin ortodox fără să te dezici de ateism. Singura idee certă care se desprinde din raportul lui Voronin este renunţarea la integrarea europeană şi reorientarea spre est, spre Uniunea Eurasiatică. Voronin propune crearea unui partid comunist „unional, care va funcționa după modelul aproximativ al partidelor pan-europene”. Aici se încheie, de fapt, epopeea europeană, falsă, a PCRM şi începe cea autentică, eurasiatică, potrivită firii şi reflexelor sale. Astfel PCRM răspunde unei noi conjuncturi geopolitice, în contextul crizei sistemice din UE şi eforturilor restauraţioniste ale Rusiei.

A doua respiraţie?

Pe termen scurt, efectul unei asemenea decizii ar putea fi benefic, ca cea de-a doua respiraţie, dar, privită în perspectivă, mişcarea e de automarginalizare. Aceasta, mai fiind însoţită şi de retorică antioccidentală, de incitare la nesupunere civică, va consolida şi mai mult nucleul dur al partidului, însă ar putea să-i îndepărteze pe membrii şi pe alegătorii oscilanţi.

Tactica PD

Un al doilea efect al reorientării spre est constă în „neutralizarea” partidelor proruse, unele fiind fragmente desprinse din PCRM, cărora părea că le venise apa la moară. E vorba despre PSD, PSRM, MUEM. Şansele formaţiunilor conduse de Şelin, Dodon, Ţurcan de a intra în parlament se reduc şi mai mult, în pofida activismului crescând al acestora. Ele riscă să fie „strivite” între PCRM şi PD, care şi-a pus drept scop obiectivul marginalizării, dacă nu eliminării comuniştilor de pe flancul stâng. Vom vedea mâine, la congresul PD, ce reforme vor întreprinde democraţii în acest sens. Oricum, mijloacele lor sunt destul de limitate, doar de ordin tactic, în condiţiile în care PD face parte din AIE şi este imposibil de conceput o reorientare a PD spre est. Iar frazeologia şi gesturile proruseşti nu vor servi la nimic, decât că vor da apă la moară comuniştilor.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)