Între Marchel şi Merkel

„Evenimentele” din ultimele zile îi îndrituiesc pe protagoniştii lor să-i spună lui Caragiale, tată. Numai că grecul, mai român decât românii, se debarasează repejor de „odraslele” care îşi atribuie filiaţia. Cui îi trebuie nişte jeguri, nişte păduchi sociali, în vremurile astea de scumpete exagerată?

Predestinaţi din leagăn să se vândă precum curtezanele, ei ies ba pe la şedinţele Consiliului municipal Bălţi, ba pe la conferinţele de presă, unde, monotoni ca nişte fiare de călcat, ne ameninţă cu patriarhi străini şi cu strâmbe interpretări de constituţiune.

Ce îi deranjează pe tovarăşii şi fraţii noştri întru Domnul la proiectul de lege „Antidiscriminare”? Încă nu am înţeles. De ce este nevoie de modificarea proiectului de lege iniţial? Pentru a nu pierde voturi, probabil. În asemenea condiţii, mai stă în picioare proiectul de lege? Vom vedea mai la vale.

Problemele juridice sau strict juridice nu suportă comentarii din partea unui popă securist sau a unui cretin-demodat, de profesie jurnalist. Inginerii nu se bagă în chestii doftoriceşti. Filosofii nu merg la prăşit. Popii stau acasă sau în biserică şi nu merg să facă politică, de rând cu aleşii locali.

Fără a ne propune să analizăm idealurile de pâslă ale cuvântătoarelor cu care ne-am început articolul – ne-am compromis suficient pomenindu-le –, fără a ne pronunţa pro sau contra homosexualilor – nu numai ei sunt vizaţi de proiectul de lege –, vom interpreta ce spune Constituţia referitor la egalitatea în faţa legii, cititorii urmând să-şi facă propriile impresii.

 

Interpretarea termenului „Egalitate”, potrivit Constituţiei RM

 

Egalitatea cetăţenilor este consacrată în art. 16 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova: Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Unele voci ale „societăţii civile” susţin în mod eronat faptul că textul constituţional nu garantează egalitatea în faţa legii a cetăţenilor de o altă orientare sexuală decât cea obişnuită. De altfel, aceste opinii, ciudate din perspectiva logicii, spun că „alineatul (2) al Articolului 16 al Legii Fundamentale „Egalitatea” epuizează pe deplin toate tipurile de minorităţi ocrotite de stat şi asigură drepturi egale tuturor cetăţenilor. Includerea abuzivă în proiectul respectiv a sintagmei „minoritate sexuală” reprezintă o trucare a normei constituţionale, legislaţia ţării la acest capitol fiind una perfect democratică şi euroconformă” (Declaraţia Partidului Popular Creştin Democrat în legătură cu insistenţele actualei puteri de a promova aşa-numita lege anti-discriminare).

Principiul egalităţii cetăţenilor nu trebuie interpretat limitându-ne la formularea exemplificativă a constituantei. Fiind un drept, egalitatea în faţa legii trebuie interpretată în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din coroborarea art. 16 cu art. 4 şi art. 8 din Constituţie.

 

Art. 4 alin. (1): Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

Art. 8 alin. (1): Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

Potrivit art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. 217-XII din 28.07.1990, Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.

Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, aşa încât vom concluziona că şi membrilor minorităţilor sexuale le este recunoscut dreptul de a fi trataţi în mod egal cu alţi cetăţeni atunci când este vorba de aplicarea legii.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. 1298-XIII din 24.07.1997, Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

„Orice altă situaţie” include şi situaţia minorităţilor sexuale.

 

Forţa supralegislativă a Dreptului internaţional al drepturilor omului în raport cu dreptul intern. Pacta sunt servanda.

 

Forţa juridică supralegislativă a tratatelor internaţionale privind drepturile omului este statuată în art. 4 alin. (2) din Constituţie. Prioritate au reglementările internaţionale, înlăturând normele interne contrare. Normele constituţionale privind drepturile omului se interpretează potrivit normelor internaţionale în materie: art. 4 alin. (1) din Constituţie.

Consacrarea constituţională a preeminenţei dreptului internaţional al drepturilor omului faţă de dreptul intern este argumentată prin faptul că dispoziţiile tratatelor internaţionale din materia drepturilor omului asigură un minimum minimorum de protecţie juridică, de la care nu se poate deroga.

Tratatele internaţionale din materia drepturilor omului la care Republica Moldova este parte dau naştere la drepturi şi obligaţii pentru subiectele de drept intern, potrivit principiului Pacta sunt servanda, stipulat de art. 8 alin. (1) din Constituţie. Drepturile omului apărate de tratatele internaţionale sunt menite să se aplice într-un cadru naţional, ele nefiind drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi definitive.

Mai mult, trebuie observată legătura indisolubilă dintre Convenţia europeană a drepturilor omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, legătură scoasă în evidenţă de Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1226 (2000) – „Executarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului”.

Odată subliniate aceste certitudini, ne întrebăm, firesc, de ce mai este nevoie de o lege specială pentru prevenirea şi combaterea discriminării, când Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi hotărârile ei au aplicabilitate directă în dreptul intern? Nu sunt oare îndestulătoare acestea? Nu previn şi nu combat discriminarea? Nu clarifică, nu salvgardează, nu dezvoltă suficient drepturile fundamentale din Constituţie? Decât cu o lege proastă, în parţial dezacord cu reglementările internaţionale, mai bine limitaţi la hotărârile CEDO în materie. Judecătorul naţional trebuie să adere la voinţa judecătorului european, acest fapt fiind o obligaţie, dar şi o alternativă la redactările de lege proaste ale Guvernului. Problema ar fi astfel lesne tranşată.

Îi rugăm pe ageamiii de la Ministerul Justiţiei să nu ne răspundă. Ni s-a spus că popa de Bălţi şi Făleşti, foarte activ (activat) în ultimul timp, a furluat, pe vremea când era dascăl al parohiei Hârceşti, nişte lucruri din Biserică. Pe el îl rugăm să întoarcă credincioşilor ortodocşi de acolo ceea ce şi-a însuşit pe nedrept.

Tudor Papuc