Între Confucius şi Conan Doyle

MIRCEA-V.-CIOBANU

Cică odată, Arthur Conan Doyle, părintele nemuritorului personaj Sherlock Holmes, a trimis la două duzini de cunoscuţi din sferele înalte ale societăţii câte o telegramă cu următorul conţinut: „Totul se ştie, aţi fost deconspirat, trebuie să vă retrageţi cât mai repede cu putinţă”. În timp de 24 de ore, toţi cei „avertizaţi” s-au evacuat peste hotarele ţării. Întrebarea mea e: câte dintre personajele politicii noastre ar mai rămâne în ţară după o avertizare de acest gen?

Întrebarea nu e de dragul amuzamentului şi nu e – doar – un joc detectivist-literar. Privind cât de paralizată e clasa noastră politică (într-un timp care solicită acţiuni şi responsabilităţi!), se creează impresia că toţi se află sub hipnoza unui monstru invizibil, numit cumva generic Plahotniuc. Zic „generic”, pentru că eu nu sunt sigur că el există cu adevărat şi că anume el, în persoană, este cel care elaborează scenarii. Şi mă gândesc dacă persoana care poartă acest nume nu o fi fiind şi el vreun executant docil al ordinelor unui comandament obscur sau al unei minţi colective.

Are Emilian Galaicu-Păun un poem în care păpuşile au concrescut cu degetele păpuşarului şi el nu le mai poate scoate de pe mâini. Poate că păpuşile lui Vladimir Plahotniuc (adică clasa noastră politică, în cvasitotalitate) continuă să-l slujească, să-i satisfacă poftele, din inerţie, fără ca acesta să le mai ceară ceva. Doar zicea omul că se retrage din partid şi politică…

Politicienii noştri trebuie trimişi la plimbare, in corpore, nu pentru corupţie (pe cine mai uimeşti cu politicieni corupţi?), ci pentru trândăvie. Pentru inactivitate. Pentru lipsă de imaginaţie. Or, putem vorbi la nesfârşit despre cine poartă vina pentru prăbuşirea economică a ţării, despre cine a furat sau „doar” a acceptat tacit, ca să nu dăuneze echipei şi „cauzei”. Dar e de neînţeles cum o ţară întreagă, cu economia la pământ, de un an de zile e disperată şi revoltată, iar politicienii nu mişcă un deget. Măcar să încerce ceva! Să propună soluţii, fie şi bizare, fie şi incomode pentru colegi, dar să propună!

Nu numai că nimeni nu are vreo soluţie viabilă: oamenii ăştia nu au barem pic de imaginaţie. Culmea platitudinii (e un oximoron, înţelegeţi) e „planul” de destabilizare şi de preluare a puterii politice de grupul de „terorişti” de la Bălţi. Acest plan, dacă vă amintiţi, presupunea ocuparea filarmonicii şi a teatrului de operă… Tipii care au scris „scenariul de groază” nu l-au citit cel puţin pe Lenin, ca să afle că în aceste condiţii se iau sub control poşta şi telegraful (adică, la noi: moldtelecomul şi televiziunile ). Pentru a nu repeta aceste hilare teorii conspiraţioniste, ar trebui să introducem de urgenţă la academia de poliţie predarea romanului poliţist, iar la academia de administrare publică (politicienii noştri aici învaţă, nu la facultăţi de politologie) – a romanului politic. Pentru dezvoltarea imaginaţiei.

Speram la o schimbare, inclusiv, din interior. Aşteptam să se ridice cineva, să se scuture, să devină om liber pentru tot restul vieţii. Zadarnică speranţă! Au ridicat vocea doar politicienii destituiţi din funcţii sau arestaţi. Să aşteptăm venirea în Parlament a procurorului, care să ceară retragerea imunităţii (tuturor) deputaţilor (urmată, în tradiţie locală, de reţinerea acestora)? „Ai noştri” numai în acest caz prind să vorbească.

Închei acolada anunţată în titlu cu o vorbă de-a lui Confucius, care spunea că vânturile (vântoaicele!) primenirilor sunt inevitabile. Doar că oamenii reacţionează la această provocare iminentă în mod diferit: unii îşi construiesc case, alţii îşi fac mori de vânt. Unii se închid în găoacea lor, în speranţa că furtuna îi va cruţa. Alţii însă încearcă să exploateze energiile stihiei. Unii, în veche tradiţie naţională, se vor face una cu iarba, aşteptând vremuri mai blânde. Alţii însă ar putea exploata oportunitatea. Anume acum se cer oameni de caracter, care să nu se teamă de schimbare, ci dimpotrivă să întruchipeze, ei înşişi, schimbarea.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)