INTERVIU // Responsabilii de la 7 aprilie, aciuaţi pe lângă actuala guvernare

Interviu cu Ghenadie Cosovan, viceministru al Afacerilor Interne în timpul protestelor din 7 aprilie 2009

La aproape patru ani de la protestele din 7 aprilie 2009 şi ceea ce a urmat după această dată, cu tineri maltrataţi într-un hal fără de hal prin comisariate, opinia publică nu ştie adevărul despre ce s-a întâmplat de fapt atunci. Dosarele pornite de Procuratura Generală (PG), unele cu întârziere, nu au încă finalitate. Săptămâna trecută, a fost amânată din nou şi şedinţa de judecată în care urmau să fie discutate acţiunile fostului ministru al Afacerilor Interne, Gheorghe Papuc, şi ale comisarului capitalei, Vladimir Botnari. De ce nu ştim încă adevărul şi ce s-a întâmplat totuşi pe 7 aprilie 2009 ne spune în interviul de mai jos Ghenadie Cosovan, pe atunci viceministru de Interne.

 

– Stimate domnule Cosovan, de ce credeţi se tărăgănează atât de mult dosarele privind evenimentele din 7 aprilie 2009 şi de ce nu cunoaştem încă adevărul despre ce s-a întâmplat atunci?

Nu se vrea.

– De ce nu se vrea? Există vreo implicaţie în acele evenimente a actualilor lideri de la guvernare?

Noi trebuie să răspundem la o singură întrebare: cine trebuie să investigheze acele evenimente?

– Procuratura Generală, nu?

Da. La MAI există un ordin privind modul de acţiune în timpul încălcării în masă a ordinii publice. Acest ordin este pus în aplicare în cazul dezordinilor în masă. De implementarea acestui ordin răspunde şeful Statului-Major Operativ (SMO).

În această funcţie se afla atunci viceministrul Afacerilor Interne, Valentin Zubic…

Şeful SMO dirija toate forţele implicate, nu ministrul şi nici comisarul capitalei. În astfel de cazuri, se fac registre speciale în care sunt înregistrate minut cu minut evenimentele. Dacă a fost depistat cadavrul lui Valeriu Boboc, trebuia să meargă la faţa locului grupul operativ, lucru ce nu s-a întâmplat. Dacă nu şi-a îndeplinit atribuţiile, să răspundă.

N-a fost pornit un dosar penal unic, fie şi „7 aprilie”, cum îl numiţi voi. Au fost demarate vreo 200 de dosare mici, împărţite pe fragmente, în plus, vreo jumătate din ele lipsesc. Când unim fragmentele, nu iese mozaicul, iese ceva care nu are niciun sens. În cadrul acelui dosar unic trebuia să fie cercetate toate momentele ce ţin de aplicarea excesivă a forţei, distrugerea Parlamentului, a Preşedinţiei, moartea lui V. Boboc ş.a. Asta ar crea tabloul general.

–      Recent, cazul care îi vizează pe Gheorghe Papuc şi pe Vladimir Botnari, legat de evenimentele din 7 aprilie, a fost din nou amânat…

Din procesul de demonstrare a infracţiunilor au fost rupte acţiunile lui Papuc şi ale lui Botnari. Papuc exercita conducerea politică a MAI, Botnari era responsabil de asigurarea ordinii publice la sediul primăriei Chişinău. Dar de tot ce s-a întâmplat în PMAN era responsabil şeful SMO. Unde e acesta? Nu-i!

– PG a deschis un dosar penal pe numele lui Zubic abia în 2011, fiind învinuit de neglijenţă în serviciu. De ce credeţi nici acest dosar nu are încă finalitate? Există anumite interese?

Posibil.

Ce fel de interese?

Nu ştiu.

– Unele voci declară Valentin Zubic lucrează acum într-o firmă de pază a prim-vicespicherului Parlamentului, Vlad Plahotniuc. Ar fi acesta un motiv pentru care PG tărăgănează dosarul?

Nu ştiu. Dar anume Zubic ar fi cheia dezvăluirii acţiunilor din 7 aprilie. El ar spune ce ordine a primit de la Papuc şi ce indicaţii a dat el în cadrul SMO. Altfel, cum o să-i demonstrezi lui Papuc că el a dat ordine? Numai cercetându-l pe Zubic.

Dar poate şi pe ceilalţi membri ai acelui SMO…

Da. Acolo mai erau mulţi angajaţi ai MAI care mai sunt şi azi în funcţii. Dar unde sunt ei în cercetarea cazului? Una din metodele de distrugere a unui dosar este divizarea lui în mai multe dosărele.

Domnule Cosovan, dar ce s-a întâmplat totuşi la 7 aprilie de nu se vrea se afle adevărul?

Păi, gândiţi-vă care a fost rolul lui Marian Lupu atunci. Era preşedinte de Parlament. Rolul lui Igor Bodorin, şeful Serviciului Pază şi Protecţie de Stat, căruia după ce i se furase originalul drapelului RM şi cel al Declaraţiei de Independenţă, i-a fost acordat gradul de general-maior. Ei stau bine mersi într-o parte. Şi în guvern Vladimir Voronin a format atunci un stat-major unde era şi Papuc, Lupu, fostul ministru al Apărării. Aproape toţi acei din guvern care luau deciziile strategice privind protestele de la 7 aprilie în mod colegial. Dar de acel stat-major nu se atinge nimeni. Nu există interes. Devastarea şi incendierea Parlamentului a început noaptea, când organele de drept deţineau controlul.

De ce credeţi a fost incendiată clădirea Parlamentului? Pentru a câştiga licitaţia o firmă de construcţie din anturajul conducerii de atunci, care îşi dorea renovarea clădirii, lucru ce s-a şi întâmplat ulterior?

Nu cred că acest lucru a fost planificat de conducerea de atunci. Într-adevăr, o mulţime de oameni a ieşit să protesteze paşnic. Şi s-au găsit provocatori. Unii erau din Transnistria şi mai erau câteva grupări din Chişinău supărate pe acţiunile dure ale forţelor de ordine legate de evenimente anterioare. Erau voci care susţinuseră sus şi tare că se vor răzbuna pe poliţişti şi atunci le-a venit momentul.

Dacă nu puterea de atunci a planificat totul, atunci e vorba de liderii politici din actuala guvernare?

Nu cred. În acea zi, pe la ora 14.00, s-a ajuns la punctul culminant, când putea să fie realizată lovitura de stat cu preluarea de bănci, a televiziunii publice etc. Poliţiştii nu mai voiau să se supună ordinelor criminale. Lipseau doar câţiva centimetri, ca să zic aşa. Dar nu s-a întâmplat. Ceea ce arată că n-a fost planificată o lovitură de stat de către actualii lideri. Eu îi vedeam acolo pe câţiva politicieni din opoziţia de atunci care opreau sincer mulţimea. Se vedea asta cu ochiul liber.

Dar pe provocatorii din Transnistria cine i-a adus?

În 2005, noi am avut exact acelaşi scenariu. Numai că atunci organelor de drept li s-a permis şi noi l-am oprit. Vă amintiţi de autobuzele venite din Est, reţinute şi întoarse, milionul cela de dolari etc.

– Dar acum de ce nu s-a reacţionat?

Nu s-a vrut. Puterea de atunci susţinea că a luat 60 de mandate, însă nemulţumirea creştea în masă. Era clar că nu mai aveau cum să se menţină comuniştii. Voronin spune că a procedat conform Constituţiei. Nu, părerea mea e că dumnealui a procedat aşa de frică. Aveau nevoie de un eveniment. Din informaţiile pe care le deţin, am tras concluzia că aveau nevoie de un cadavru din rândul poliţiştilor. Şi atunci avea să fie mai rău decât în Belarus. Dar nu s-a întâmplat.

De aceea poliţiştii au primit ordin nu intervină?

În prima linie erau aruncaţi tineri neînarmaţi, de 18-19 ani, de la Academia de Poliţie şi carabinierii. Cei cu experienţă stăteau în alte părţi. Acum vinovaţii se caută printre ei, dar toţi cei din statul-major, fie de la MAI, fie de la guvern, sunt bine. Ruşine pentru cei care i-au scos în faţă şi i-au lăsat apoi în voia sorţii pe ofiţerii şi poliţiştii care le-au îndeplinit ordinele.

Dar cine totuşi i-a organizat pe provocatorii din Transnistria? Serviciile secrete de acolo?

Da. Şi acum acestea îşi fac mendrele. Ceea ce se întâmplă în societate tot de acolo se trage. Separatiştii vor ca aici să fie cât mai rău. Cu cât e mai rău aici, cu atât e mai bine acolo.

– Cât credeţi mai avem de aşteptat până la aflarea adevărului despre 7 aprilie?

Eu cred că adevărul nu se va afla niciodată. Dar e posibil să restabilim măcar o parte din el. Pentru asta trebuie pornit acel dosar unic despre care am vorbit, cu aprecierea rolului fiecăruia. Dacă o să-l învinuieşti pe Voronin că l-a omorât pe Boboc, o să câştige judecata. El n-a dat cu piciorul în acest tânăr şi nici măcar nu i-a dat indicaţii directe poliţistului. Trebuie să privim acele acţiuni în ansamblu.

– Dar numai Boboc a fost omorât atunci? Se vorbeşte despre cel puţin cinci-şase tineri…

Părerea mea e că ar mai putea fi încă vreo două persoane. Dar după ce în expertiza medicală a lui Boboc era indicat că a fost intoxicat cu gaze, nici nu ştiu dacă să mai cred în celelalte expertize.

De ce s-a recurs la maltratarea tinerilor în comisariate?

Din prostie. Erau funcţionari care strigau că „pobeditelei ne sudeat”. Ei nu înţelegeau că nu poţi învinge propriul popor.

mulţumim!

Interviu realizat de Crina VLAICU

The following two tabs change content below.