INTERVIU // „Păstraţi-vă patrimoniul!”

Interviu cu Jean-Noël Grandhomme, conferențiar la Universitatea din Strasbourg, membru al Comitetului ştiinţific al Memorialului de la Verdun

Jean-Noel Grandhomme este specializat în conflictele militare din Europa Centrală şi Orientală, secolele XIX-XX, relaţiile internaţionale, aspecte culturale şi religioase, minorităţi naţionale şi religioase, regionalisme. A sosit la Chişinău la invitaţia Ambasadei Franţei pentru a susţine o conferinţă despre generalul francez Henri Mathias Berthelot (1861-1931), un mare prieten al României, şi Chişinău. Aflaţi din acest interviu ce crede Grandhomme despre regionalismul basarabean, conflictele ruso-române şi despre Chişinău.

– Stimate domnule Grandhomme, bine aţi venit la Chişinău. Aţi reuşit să vă faceţi o impresie despre Chişinău?

Deşi sunt de câteva ore aici, am reuşit să remarc edificiile frumoase. Am observat că sunt edificii ce aparţin diferitor epoci, în special clădiri vechi, acestea mă interesează mai mult. Unele dintre ele trebuie restaurate. Sper că situaţia economică se va ameliora şi într-o bună zi veţi avea mijloace să faceţi acest lucru, cum au reuşit România, Cehia, Slovacia, Polonia şi alte state din Europa Orientală, care au oraşe şi mai frumoase. Aceste edificii constituie un patrimoniu arhitectural foarte important.

De asemenea, aş vrea să subliniez că buticurile moderne, afişele publicitare, clădirile noi apropie Chişinăul de oraşele occidentale. Însă, dacă aş compara Chişinăul şi Bucureştiul, cred că nu există aproape nicio diferenţă. Ceea ce face diferenţa sunt inscripţiile în limba rusă. Aceasta creează impresia că Moldova este o ţară bilingvă, ceea ce nu este ceva extraordinar.

– Una din preocupările dvs. ştiinţifice este regionalismul. Vă rog să comparaţi regionalismul alsacian şi cel moldovenesc. Le putem pune în aceeaşi oală?

Este foarte greu să comparăm cele două regionalisme. Regionalismul alsacian s-a atenuat după 1870, în timp ce Basarabia a cunoscut un episod mai dureros în epoca sovietică. În Alsacia, nu mai există probleme în ceea ce priveşte coabitarea cu germanii. Această problemă a fost rezolvată. Mai mult, după cel de-al Doilea Război Mondial, capitala Alsaciei, Strasbourg, a devenit un simbol al reconcilierii franco-germane.

În cazul Republicii Moldova, probabil că trebuie să acordăm timpului posibilitatea de a acţiona, pentru a atenua conflictele. O integrare europeană mai largă, în opinia mea, ar fi o soluţie bună pentru toată lumea. Acest context ar asigura drepturile naţionale ale fiecăruia.

– În 2006, istoricii francezi şi cei germani au editat în comun un manual de istorie contemporană, această acţiune a avut drept obiectiv atenuarea resentimentelor dintre cele două naţiuni. Cum credeţi, un manual român-rus ar putea descărca resentimentele dintre aceste două popoare?

Evident că un manual ruso-român sau ungaro-român ar putea linişti spiritele, ar ajuta intrarea într-o nouă atmosferă, o atmosferă a dialogului. Germanii şi francezii au luptat între ei foarte mult şi, până la urmă, au reuşit totuşi să încheie pacea. Prin urmare, aceasta ar putea fi o aspiraţie pentru români şi ungari sau între români şi ruşi.

Ce ştiu elevii francezi despre români?

În general, manualele din Europa Occidentală nu se interesează ce se întâmplă în Europa Orientală. Polonia, Bulgaria, România sau Republica Moldova sunt foarte puţin prezente în manualele de istorie occidentale. Cultura tradiţională franceză se interesează mai mult de Franţa, Germania, Anglia, Italia, adică de vecinii săi. De asemenea, trebuie să menţionez că elevii francezi nu ard nici de dorinţa de a studia istoria Franţei, ca să nu mai vorbim de istoria altor popoare.