INTERVIU // Numărul copiilor din orfelinate s-a redus cu 62 la sută

Interviu cu Silvia Lupan, coordonator de proiecte în Protecția Copilului, UNICEF Moldova

–  Doamnă Lupan, ce presupune reforma în sistemul rezidenţial de îngrijire a copilului şi dezvoltarea serviciilor de educaţie incluzivă, susţinută de UNICEF şi realizată în parteneriat cu autorităţile Republicii Moldova?

–  Este vorba de o intervenție complexă în sectoarele de educație, sănătate și protecție socială care, pe parcursul ultimilor ani, a adus schimbări importante în sistem, precum şi în viaţa multor copii. Astfel, numărul copiilor aflaţi în instituţiile rezidenţiale s-a redus cu 62 la sută, de la circa 11 500 la începutul reformei în 2007, la 4 393 în octombrie curent, respectiv numărul instituţiilor rezidenţiale a scăzut de la 67 la 49.

Acest lucru a devenit posibil datorită dezvoltării serviciilor prin care autorităţile publice, susţinute de organizaţiile neguvernamentale, au venit în sprijinul familiilor vulnerabile confruntate cu riscul de separare pentru a menţine copilul în familie. Pentru situaţiile în care, din diferite motive, menţinerea copilului în familia naturală n-a fost posibilă, s-au dezvoltat servicii substitutive familiei.

–   Reforma a cuprins şi instituţiile pentru copii cu dizabilităţi?

–   Da. O parte dintre acestea au fost închise. Copiii din aceste instituţii, având necesităţi educaţionale speciale, au beneficiat de servicii de sprijin şi au continuat studiile în şcolile generale din comunitate. Circa 450 de copii din şase şcoli-internat auxiliare au fost integraţi în învăţământul general.

–   De ce credeţi că micuţii nu ar trebui plasaţi în orfelinate?

–   În 2011, oficiul regional UNICEF şi Oficiul înaltului comisar ONU pentru drepturile omului au lansat în Parlamentul European un apel către guvernele ţărilor europene cu privire la stoparea plasării copiilor de vârste sub trei ani în instituţiile rezidenţiale. Republica Moldova a răspuns la acest apel în aprilie curent printr-o declaraţie publică a prim-ministrului Vlad Filat în susţinerea acestei iniţiative. De ce problema copiilor mici aflaţi în orfelinate a ajuns în topul agendei celor mai înalte foruri internaţionale? Pentru că, pe plan internaţional, există un consens ştiinţific larg în ceea ce priveşte consecinţele grave pe care le au instituţiile rezidenţiale asupra dezvoltării copiilor mici – întârzieri în dezvoltarea fizică, emoţională şi cognitivă a copiilor care la vârstă fragedă au fost privaţi de mediul familial. Unele studii arată că pentru fiecare trei luni pe care copilul mic le petrece în orfelinat, el pierde trei luni de dezvoltare.

–   Ce se întâmplă în orfelinatele din Republica Moldova?

–   Instituţiile rezidenţiale în care se află un număr mare de copii mici (în cazul Moldovei, media este de circa 60 de copii) nu pot asigura o îngrijire individualizată pentru fiecare copil. Rutina acestor instituţii nu lasă loc pentru stimularea copilului, în lipsa căreia nu este posibilă dezvoltarea creierului. Or, primii ani de viaţă sunt cruciali pentru dezvoltarea creierului unui copil și evoluția sa de mai departe. În condiţiile instituţiilor rezidenţiale, copilul nu poate dezvolta un ataşament emoţional faţă de o persoană anume, un îngrijitor primar, în prezenţa căruia să se simtă în securitate. Lipsa unui astfel de ataşament cauzează, pe termen lung, dificultăţi în dezvoltarea socială, emoţională şi comportamentală a copilului.

–   Urmăreşte cineva soarta de mai departe a copiilor înfiaţi sau întorşi în familiile biologice, de unde, se ştie, au plecat sau au fost luaţi din cauza existenţei unor probleme?

Monitorizarea copiilor adoptaţi, reintegraţi în familii sau plasaţi în serviciile substitutive familiei ţine de responsabilitatea autorităţilor tutelare. În unele raioane, autorităţile tutelare sunt susţinute de organizaţiile neguvernamentale, care creează echipe mobile în scopul monitorizării situaţiei acestor copii.

–   Ce ar trebui să facă autorităţile, astfel încât să nu mai existe copii abandonaţi în instituţii rezidenţiale?

–   Fenomenul abandonului există în multe ţări, inclusiv în cele dezvoltate. Cauzele abandonului sunt multiple: dificultăţi economice, statutul social, normele sociale, dizabilitatea copilului. Moldova are experienţa de prevenire a abandonului prin crearea serviciilor adresate familiilor vulnerabile la nivel de comunitate, a Centrelor Maternale pentru cupluri părinte-copil, prin mecanisme de cooperare între sectorul de sănătate şi de asistenţă socială. Conform datelor recente oferite de către MMPSF, în perioada de după 2007, Centrele Maternale au asistat 1420 de cupluri părinte-copil, dintre care 724 erau cu risc de abandon. În 697 de cazuri, abandonul a fost prevenit. Şi totuşi, la sfârşitul anului 2011, 192 de copii de vârste sub trei ani se aflau în instituţiile rezidenţiale. Este important ca autorităţile să dezvolte mai multe servicii, astfel încât să se evite separarea copilului de familia naturală, iar dacă acest lucru nu este posibil, să asigure îngrijirea copilului într-un serviciu public de tip familial – asistenţa parentală profesionistă sau casa de copii de tip familie. Pe termen lung, pentru prevenirea sarcinilor nedorite, este necesară promovarea în continuare a serviciilor de planificare a familiei, educaţiei în baza deprinderilor de viaţă.

–   Ce ar trebui să facă familiile care ar dori să ia acasă copii din orfelinate?

–   Să se adreseze la asistentul social din comunitate sau la secţia raională de asistenţă socială pentru a se documenta şi, eventual, a urma procedura de selectare, instruire şi angajare în calitate de asistent parental profesionist sau părinte-educator. Aceste servicii sunt reglementate, există actele normative pentru salarii, precum şi pentru alocaţiile/indemnizaţiile pentru copii.

Vă mulţumim!

 

The following two tabs change content below.
Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Ultimele articole de Raisa Lozinschi-Hadei (vezi toate)